Esenţialismul. Disciplina de a urmări mai puţin - EDITIA A II-A -

Esențialismul este despre cum să faceți ce trebuie, nu despre cum să faceți mai multe. Este despre a vă investi timpul și energia cât mai înțelept posibil, pentru a opera la cel mai înalt nivel de contribuție personală, făcând doar ceea ce este esențial. 

Prima parte a cărții schițează mentalitatea de bază a unui esențialist. Următoarele trei transformă mentalitatea într-un proces sistematic orientat către a urmări disciplinat mai puțin, unul pe care puteți să-l folosiți în orice situație sau întreprindere pe care o întâlniți.

Calea esențialistului înseamnă a trăi conform unui proiect, nu în mod automat. În loc să facă alegeri în mod reactiv, esențialistul distinge în mod deliberat puținele aspecte vitale de numeroasele aspecte triviale, elimină aspectele neesențiale și îndepărtează obstacolele, astfel încât lucrurile esențiale să poată să se desfășoare limpede, fluent.

Așadar, Calea esențialistului este drumul către deținerea controlului privind propriile alegeri. Este drumul către noi niveluri de succes și semnificație. Este drumul pe care vă bucurați de călătorie, nu doar de destinație.

Există două moduri în care să te gândești la Esențialism. Primul este să te gândești la asta ca la ceva ce faci ocazional. Al doilea este să te gândești la asta ca la ceva ce ești. În primul caz, Esențialismul este doar încă ceva ce să adaugi la viața ta deja supraocupată. În ultimul caz, este o cale diferită – o cale mai simplă – de a face totul. Devine un stil de viață. Devine o abordare atotcuprinzătoare a existenței și a conducerii. Devine esența a ceea ce suntem.

Într-adevăr, putem să găsim esențialiști printre cei mai de succes oameni din toate tipurile de activități umane. Printre aceștia se numără lideri religioși, jurnaliști, politicieni, doctori, investitori, sportivi, scriitori, artiști. Acești oameni își aduc cea mai mare contribuție de care sunt capabili în multe feluri diferite. Dar ei împărtășesc o trăsătură: ei nu susțin doar declarativ ideea de „mai puțin, dar mai bine”. Ei au ales în mod deliberat să îmbrățișeze complet calea esențialistului. Indiferent de slujba, domeniul sau industria în care suntem, putem cu toții alege să facem la fel.

Există o mare diferență între a fi un neesențialist care se întâmplă să aplice practici esențialiste și a fi un esențialist care alunecă doar ocazional înapoi în niște practici neesențialiste. Întrebarea e: „Care e trăsătura ta importantă și care cea puțin importantă?” Cei mai mulți avem în noi un pic de esențialist și un pic de neesențialist, dar întrebarea e: Ce ești în străfundul tău?

Oamenii care au Esențialismul în străfundul lor obțin mult mai mult din investițiile lor decât cei care îl asimilează doar la nivel de suprafață. Într-adevăr, beneficiile devin cumulative. Fiecare alegere pe care o facem pentru a urmări esențialul și a elimina neesențialul se clădește pe ea însăși, făcând acea alegere din ce în ce mai obișnuită, până când devine, practic, a doua natură. Cu timpul, acea esență interioară se extinde către exterior, până când eclipsează acea parte din noi care mai este împotmolită în neesențial.

E ușor să fii prins în „paradoxul succesului”. Avem claritatea scopului, ceea ce ne duce la succes. Dar, odată cu succesul, avem noi opțiuni și oportunități. Asta pare să fie de bine, dar amintește-ți, aceste opțiuni ne distrag în mod neintenționat, ne tentează, ne ademenesc deoparte. Claritatea ni se încețoșează, și curând ne trezim că suntem suprasolicitați. Acum, în loc să fim folosiți la cel mai înalt nivel al nostru de contribuție, facem doar câte un milimetru de progres într-un milion de direcții. În cele din urmă, succesul nostru devine un catalizator pentru propriul eșec. Singura modalitate de a ieși din acest ciclu este calea esențialistului.

Dar calea esențialistului nu se referă doar la succes; se referă la trăirea unei vieți pline de semnificație și de scop. Când o să privim în urmă la cariera și viața noastră, o să vedem mai curând o listă lungă, ca cea de la spălătoria de rufe, cu „realizări” care nu contează cu adevărat sau doar cu câteva realizări majore, care au un sens și o semnificație reale? Dacă îți permiți să îmbrățișezi pe deplin Esențialismul – să-l trăiești cu adevărat, în tot ce faci, fie că ești acasă, fie că ești la serviciu – acesta poate să devină parte din felul în care vezi și înțelegi lumea.

Odată ce devii esențialist, vei descoperi că nu ești ca toți ceilalți. Când alții spun da, vei descoperi că tu spui nu. Când alții fac, vei descoperi că tu gândești. Când alții vorbesc, vei descoperi că tu asculți. Când alții vor fi în centru, luptându-se pentru atenție, vei descoperi că tu aștepți pe margine până când vine momentul să strălucești. În timp ce alții își umplu CV-urile și își construiesc profilurile de pe LinkedIn, tu îți vei construi o carieră plină de semnificație. În timp ce alții se plâng (a se citi: se laudă) cât sunt de ocupați, tu doar vei zâmbi cu simpatie, neputând să-i înțelegi.

În timp ce alții trăiesc o viață plină de stres și de haos, tu vei trăi o viață plină de influență și de împlinire. Din multe puncte de vedere, să trăiești ca un esențialist este, în societatea noastră în care sunt constant prea multe lucruri de făcut, un act de revoluție tăcută.

Și totuși, cu timpul, am descoperit că devine din ce în ce mai ușor. Când spui nu, te simți mai puțin inconfortabil. Deciziile devin mult mai clare. Eliminarea aspectelor neesențiale devine mai naturală și mai instinctivă. Simt un control mai mare al alegerilor mele, până la punctul în care viața mea este diferită. Dacă-ți deschizi inima și mintea pentru a îmbrățișa complet Esențialismul, toate acestea vor deveni adevărate și pentru tine.

Esențialismul nu este doar ceva ce fac. Esențialistul e ceva ce devin în mod constant. La început, au fost câteva alegeri deliberate, apoi s-a dezvoltat într-un stil de viață, iar după aceea m-a schimbat, chiar în esența mea. Continui să descopăr aproape zilnic că pot să fac tot mai puțin – pentru a contribui mai mult.

Esențialismul este ilustrat în momentele mărunte. El înseamnă:

• Să aleg să mă iau la trântă cu copiii mei pe trambulină, în loc să mă duc la un eveniment de socializare

• Să aleg să spun nu în ultimul an proiectelor cu clienți internaționali, pentru a scrie

• Să aleg să-mi iau o zi liberă în fiecare săptămână, în care să nu verific nicio rețea de socializare, astfel încât să pot fi pe deplin prezent acasă

• Să aleg să-mi petrec opt luni trezindu-mă la 5:00 în fiecare dimineață și să scriu până la 1:00 după amiaza pentru a-mi termina cartea

• Să aleg să amân un termen-limită de serviciu pentru a merge cu copiii cu cortul

• Să aleg să nu mă uit la televizor sau la filme când fac călătorii de afaceri, astfel încât să am timp să mă gândesc și să mă odihnesc

• Să aleg în mod regulat să petrec o întreagă zi cu prioritatea zilei respective, chiar dacă înseamnă să nu mai fac nimic altceva de pe lista „de făcut”

• Să aleg să pun în așteptare romanul pe care-l citesc, pentru că nu este prioritatea pe ziua de azi

• Să aleg să țin un jurnal aproape în fiecare zi în ultimii zece ani

• Să aleg să spun nu unei oportunități de a vorbi în public, pentru o cină de seară cu Anna

• Să aleg să dau timpul petrecut pe Facebook pe o conversație telefonică regulată cu bunicul meu de nouăzeci și trei de ani

• Să aleg să resping o ofertă recentă de a fi lector la Stanford, cât timp știam că înseamnă un timp în care nu puteam să răspândesc mesajul Esențialismului prin prelegerile mele și nu puteam fi cu familia

Lista continuă, dar ideea pe care am vrut s-o transmit aici este că să te concentrezi pe ce e esențial este o alegere. E alegerea ta. Iar asta este, în sine, incredibil de eliberator.