Permamanagementul: Spre un management ecologic și durabil al actorilor și al organizațiilor

Permamanagementul: Spre un management ecologic și durabil al actorilor și al organizațiilor/ Le permamanagement: Vers un management écologique et durable des acteurs et des organisations de Frédéric Demarquet propune o abordare etică, durabilă și ecologică a organizațiilor, în condițiile în care tot mai mulți tineri se îndepărtează de companiile care nu le oferă un sens sau valori compatibile. În acest context, un management autentic, aliniat cu noile conștiințe ecologice și sociale, poate răspunde mai bine așteptărilor generațiilor actuale și sprijini viitoarele procese de recrutare. O lectură esențială așadar pentru manageri și profesioniștii din resurse umane.

Crescut între sat și oraș, în Auvergne (Franța), Frédéric Demarquet a fost influențat încă din copilărie de dragostea părinților săi pentru natură. După trei decenii petrecute la Paris, unde a studiat și a profesat, s-a hotărât să își urmeze chemarea către viața rurală, împărțindu-se între Normandia și Paris.

Practicarea permaculturii i-a adus o transformare profundă, atât personală, cât și profesională. A intrat într-o comunitate de fermieri și artizani implicați în schimbarea paradigmei ecologice printr-o economie locală, sustenabilă și etică. Pasiunea, conștiința și munca acestor oameni i-au întărit convingerea că regenerarea planetei este posibilă, dar necesită o schimbare urgentă de viziune și acțiune.

De ce permamanagement?

Sistemician de formație, Frédéric Demarquet a observat limitele aplicabilității sistemicii în organizații, propunând astfel o integrare inovatoare între sistemică și permacultură, din care s-a născut conceptul de permamanagement.

Acesta presupune un management durabil, care pune în centrul său ființa umană — văzută ca „solul” fertil al organizației — și valorifică diversitatea, relațiile de colaborare și intervențiile minimale, dar precise. Ideea este ca, asemenea permaculturii, organizațiile să fie cultivate cu grijă, prin ascultare, observare și acțiuni bine direcționate, pentru a susține sănătatea colectivă și performanța sustenabilă.

Companiile se confruntă zilnic cu factori interni și externi tot mai complecși, fiind nevoite să se adapteze rapid pentru a supraviețui și a se dezvolta. În acest context, liderii trebuie să gestioneze cerințele variate ale clienților, angajaților, furnizorilor și instituțiilor, optimizând în același timp fluxuri, relații și condiții de lucru.

Consultanții și specialiștii în management se îndepărtează de modelele rigide, adoptând abordări sistemice, centrate pe context și pe relațiile specifice fiecărei organizații. Aceste metode analizează cererile de schimbare, identifică blocaje relaționale și construiesc strategii adaptate împreună cu actorii implicați.

Frédéric Demarquet propune așadar o fuziune între gândirea sistemică și principiile permaculturii pentru un management orientat spre rentabilitate, calitate și bunăstare relațională. El subliniază importanța personalizării intervențiilor și respinge soluțiile standardizate.

Prin această viziune, Demarquet oferă instrumente concrete pentru lideri și consultanți care doresc să sprijine organizațiile într-un mod coerent, adaptat și sustenabil.

Situația actuală în organizații

Situația actuală a organizațiilor europene este marcată de tensiuni legate de riscurile psihosociale. Deși există legi și obligații clare privind protejarea sănătății angajaților, rezultatele rămân îngrijorătoare, iar punerea în aplicare a măsurilor preventive este adesea superficială sau ineficientă.

Principalele dificultăți:

• Aplicarea insuficientă a prevenirii primare, organizațiile intervenind cel mai adesea doar în faza curativă;
• Suferință psihică în creștere în rândul salariaților (absenteism, stres, dificultăți de recrutare);
• Incoerență între politicile declarate și realitatea practică din organizații;
• Lipsa de timp și motivație pentru prevenție din cauza presiunilor administrative și operaționale.

Standardizarea intervențiilor privind sănătatea la locul de muncă este adesea ineficientă, deoarece ignoră unicitatea fiecărei organizații. Astfel, sub pretextul armonizării, se impun soluții generale, care pot inhiba inițiative locale mai potrivite.

Permamanagementul propune o abordare personalizată și adaptivă, bazată pe observarea atentă a contextului și funcționării fiecărei echipe sau persoane. Scopul său este de a preveni și gestiona riscurile într-un mod durabil, prin soluții ecologice și realiste, adaptate momentului și situației. Această metodă favorizează intervenții flexibile și orientate spre rezultate durabile, reprezentând o alternativă concretă și complementară altor abordări, bazată pe metodologii clare și acțiuni personalizate.

INTRODUCERE ÎN PERMACULTURĂ

Premisele conceptului

Permacultura este o filozofie holistică născută ca reacție la criza ecologică globală anunțată în 1972, care propune o agricultură sustenabilă și un stil de viață armonizat cu procesele naturale. Ea integrează grădina, alimentația, sănătatea și habitatul, oferind o alternativă ecologică la modelul de consum distructiv.

Lecția naturii

Natura se autoreglează perfect fără intervenția omului, oferind un model de echilibru, reciclare și cooperare între specii. Permacultorii învață din aceste procese naturale cum să creeze grădini durabile, bazate pe biodiversitate, asociere armonioasă și folosirea eficientă a resurselor. Prin observație și reflecție, ei pot anticipa probleme și adapta sistemele, așa cum face natura însăși.

Omul, o specie aparte

Omul este o specie aparte datorită inteligenței și capacității sale de a reacționa rapid. Folosite fără echilibru, aceste trăsături pot dăuna naturii și omului însuși. Permacultura propune o colaborare cu natura, nu un control asupra ei – prin observație atentă, intervenții minime și susținerea biodiversității. Exemplul grădinii permaculturale arată cum omul își poate regăsi echilibrul în relația cu mediul, iar aceste principii pot fi adaptate inclusiv în management, prin învățare, anticipare și acțiune echilibrată.

Randamentul crescut prin respectarea ecologiei

Respectul față de ecologie crește randamentul, atât în natură, cât și în organizații. Asemenea solului care rodește când e hrănit și protejat, oamenii și echipele performează durabil doar într-un mediu sănătos. Permacultura devine astfel o metaforă pentru un management sustenabil: când efortul susține regenerarea, apare un echilibru productiv și etic. Autorul pledează astfel pentru o abordare ecologică a managementului – denumită „permamanagement” – care urmărește un echilibru între bunăstarea angajaților și capacitatea lor de a produce sustenabil. Astfel, organizațiile pot evita epuizarea și pot atinge performanțe reale, într-un mod etic, durabil și uman.

De la pământ la om

Așa cum solul are nevoie de echilibru, diversitate și îngrijire pentru a fi productiv, la fel și oamenii și organizațiile funcționează sustenabil doar atunci când le sunt respectate nevoile și specificitățile. Permacultura oferă un model viu pentru un management uman și adaptabil: permamanagementul.

Între pragmatism și filosofie

Permamanagementul – inspirat din principiile permaculturii – oferă un model sustenabil pentru reorganizarea muncii și a relațiilor în organizații, într-un context marcat de pierderea sensului și dezechilibrul ecologic și uman.

PRACTICAREA PERMAMANAGEMENTULUI INSPIRAT DIN PERMACULTURĂ

De la criză la oportunitate

Crizele nu trebuie evitate cu orice preț, ci înțelese ca momente-cheie pentru inovație și reziliență.

O criză, deși amenințătoare, poate fi un catalizator pentru învățare, transformare și adaptare. Atunci când soluțiile vechi nu mai funcționează, sistemele – fie ele naturale sau organizaționale – sunt nevoite să regândească echilibrul și să se reinventeze. Natura oferă un model: ea observă, se adaptează, și se regenerează, atâta timp cât nu e supusă unor presiuni extreme.

În același spirit, permamanagerii – inspirați de principiile permaculturii – pot transforma crizele în oportunități de creștere durabilă prin observație, întoarcere la valori fundamentale și punerea în centru a factorului uman. Exemplele concrete arată că adaptarea cere timp și perseverență, dar poate conduce la maturizare și consolidare.

Totul e dezvăluit celui ce știe să observe

Într-o lume grăbită și suprasaturată de informații, capacitatea de a observa devine o superputere. Managerii eficienți nu mai impun soluții standard, ci creează răgazul pentru a asculta, a înțelege și a adapta. Inspirați de permacultură, permamanagerii colaborează cu echipele lor asemenea unui grădinar cu natura: cu răbdare, umilință și respect.

Această abordare generează soluții durabile, culturi organizaționale sănătoase și un leadership bazat pe co-construcție. Observația, ascultarea și partajarea echitabilă a puterii devin astfel pilonii unui viitor organizațional echilibrat.

Conexiuni, rețele și complexitate circulară

Lumea și organizațiile funcționează în mod circular și interconectat, nu liniar și binar. Etichetele rigide (bun/rău, corect/greșit) limitează înțelegerea și gestionarea relațiilor.

În această ordine de idei, un permamanager trebuie să adopte o viziune flexibilă, să renunțe la control și etichetare, și să învețe din interacțiuni constante, ca într-un ecosistem viu. El influențează și este influențat, construind un management adaptiv, bazat pe observație, echilibru și respect față de complexitate.

Diversitatea în slujba scopului

Diversitatea într-o echipă este o sursă de echilibru, randament și dezvoltare. Managerii care aleg oameni asemănători riscă uniformizarea și epuizarea echipelor, în timp ce cei care valorizează diferențele – ca în permacultură – creează sisteme echilibrate și productive.

Permamanagerul valorifică complementaritățile tehnice și umane, creează relații de cooperare și cultivă un climat în care echipele devin mai eficiente decât suma individualităților lor. Diversitatea nu e doar o alegere morală, ci o strategie de creștere sustenabilă.

Îngrijirea sistemelor vii

Îngrijirea sistemelor vii, precum organizațiile, trebuie să implice o atenție reală acordată sănătății umane și echilibrelor interne, nu doar aplicarea de soluții de fațadă. Presiunile continue duc la epuizare și ineficiență, la fel cum agricultura intensivă degradează solul.

Permamanagerul acționează proactiv, favorizând autonomia, diversitatea locală și co-construcția de soluții adaptate. El respinge uniformizarea și controlul excesiv, promovând echilibrul între eficiență și binele colectiv, într-un sistem viu, în care fiecare acțiune ține cont de context, sustenabilitate și rezultate reale.

Autonomia în interdependență, spre o economie a mijloacelor

Autonomia și interdependența nu se exclud, ci pot coexista armonios în organizații, asemenea sistemelor vii din natură. Fiecare actor are un rol propriu, dar contribuie la obiectivul comun prin interacțiuni echilibrate.

Permamanagerul observă și valorifică potențialul individual al angajaților, încurajează inițiative autonome și ajustează fin sistemul fără a-i perturba echilibrul. Evită controlul excesiv și susține un management participativ, în care fiecare acțiune este parte dintr-o dinamică colectivă orientată spre eficiență durabilă.

Cercurile virtuoase oportuniste

Autorul promovează „abordările soluționiste” centrate pe soluții, nu pe probleme. În loc să analizăm deficiențele, putem învăța din ceea ce funcționează deja – în natură, organizații sau societate. Permacultorii și „permamanagerii” folosesc optimismul, încrederea și smerenia pentru a identifica resurse, a încuraja inițiativa și a genera cercuri virtuoase. Renunțarea la controlul excesiv și la obiceiurile disfuncționale permit evoluția organică și colaborarea constructivă.

Echilibrul în interacțiuni

Autorul ne ajută să înțelegem conceptele de echilibru funcțional și disfuncțional în sisteme și organizații. Interacțiunile dintre elemente susțin buna funcționare, dar distorsionarea sau blocarea informațiilor poate duce la stagnare și declin. Exemplul permaculturii arată importanța intervențiilor minime, atente și adaptate. În management, acțiunile brutale și impunerea de norme pot distruge un echilibru sănătos. „Permamanagerul” este liderul care favorizează coerența, răbdarea și regenerarea în fața crizelor, obținând performanță fără a sacrifica sănătatea colectivă.

Rețelele invizibile

Sistemele vii – natura, corpul uman, organizațiile – sunt interconectate prin structuri invizibile care le influențează profund echilibrul și funcționarea. Miceliile, buclele retroactive sau zvonurile pot declanșa reacții semnificative. Un „permamanager” nu controlează, ci observă, influențează și colaborează cu vizibilul și invizibilul pentru a susține evoluția, conștient fiind că succesul vine din adaptare, nu din control.

Puterea micro-intervențiilor

Micro-intervențiile reprezintă pași mici, dar strategici, care pot genera schimbări majore în sisteme complexe. Spre deosebire de strategiile brutale de ruptură, ele susțin evoluția organică, reduc riscurile și protejează echilibrul intern. Permamanagerul le folosește pentru a adapta, sprijini și regla, favorizând colaborarea și bunăstarea colectivă pe termen lung.

Virtuțile liber-cugetătorilor

Organizațiile tradiționale tind să controleze indivizii neconvenționali, confundând libertatea cu haosul. Însă adevărata responsabilizare se bazează pe liberul-arbitru, nu pe supunere. În loc să infantilizeze, leadershipul evoluat cultivă autonomia, încurajează inițiativa și valorifică diversitatea.

Permamanagerul recunoaște potențialul liber-cugetătorilor și le oferă spațiu pentru exprimare. Prin acceptarea diferențelor, transformă originalitatea în forță colectivă. În felul acesta, nu doar că evită riscul inhibării talentelor, ci creează teren fertil pentru inovație și coeziune reală.

CÂTEVA NOȚIUNI COMPLEMENTARE

Rolul indicatorilor

Indicatorii sunt busola unui permamanager — prin observarea atentă și interpretarea semnalelor subtile din echipe și mediu, el anticipează, reglează și acționează în mod strategic pentru a proteja echilibrul și a susține performanța colectivă.

Rolul pionierilor

Pionierii sunt agenții regenerării după o criză — prin acțiunea lor timpurie și liberă, pregătesc terenul pentru reconstrucție, creează spațiu pentru ceilalți și accelerează refacerea sănătoasă a întregului sistem.

Specializările individuale în slujba colectivului

Talentele unice, fie ele tehnice sau relaționale, devin resurse vitale când sunt recunoscute și integrate — un permamanager valorifică identitatea fiecăruia pentru a hrăni coeziunea, motivația și performanța echipei.

Inventarea unor habitate adaptate

Un mediu de lucru adaptat influențează direct starea de bine și eficiența angajaților. Permamanagerul observă nevoile reale, evită soluțiile de fațadă și facilitează transformarea organizației într-un ecosistem sănătos, în care spațiul, procesele și oamenii se dezvoltă armonios. Reinventarea habitatului profesional este cheia atractivității și performanței durabile.

A ști să definiți scopul, să acționați și să reglați

Permamanagerul acționează cu viziune și anticipare, observând atent contextul și nevoile. El stabilește obiective clare, pregătește acțiunile, le ajustează în timp real și cultivă un echilibru sănătos între eficiență și bunăstare.

Echilibrând sălbăticia și ordinea

O organizație sănătoasă are nevoie de un echilibru între ordine și spontaneitate. În loc să controleze excesiv, un permamanager creează spațiu pentru inițiativă, autonomie și creativitate, fără a renunța la reguli esențiale.

El nu impune soluții rigide, ci co-construiește împreună cu echipa, valorificând potențialul fiecăruia. În acest model, ordinea și „sălbăticia” devin complementare, iar relațiile din organizație se bazează pe încredere, responsabilitate și învățare reciprocă.

O cultură a efortului just

Autorul promovează ideea unei culturi a efortului just, inspirată din permacultură, în care intervențiile sunt minime, dar bine gândite, pentru a stimula procese naturale și sustenabile.

Permamanagerul evită controlul excesiv și acțiunile contraproductive, oferind echipelor autonomie, încredere și spațiu pentru inițiativă. El acționează cu măsură, observă, reglează fin și încurajează co-construcția, generând astfel cercuri virtuoase de motivație, maturizare și randament în organizație.

INTRODUCERE ÎN TEORIA SISTEMELOR

În fiecare sistem, un element are întotdeauna mai multe funcții, iar fiecare funcție este îndeplinită de mai multe elemente.

Teoria sistemelor oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care elementele unui sistem viu – fie el natural sau organizațional – interacționează pentru a atinge scopuri comune.

Permamanagementul, inspirat din permacultură, aplică această viziune în organizații, urmărind echilibrul între obiectivele individuale și cele colective.

Principiile teoriei sistemelor sunt:

Principiul finalității este principiul central al acestei teorii și susține faptul că orice sistem tinde să supraviețuiască și să se dezvolte, adaptându-se la mediu. Pentru a funcționa eficient, un manager trebuie să observe atent dinamica echipei și să înțeleagă motivațiile din spatele comportamentelor, evitând acțiuni care, deși par coerente pe termen scurt, pot compromite echilibrul și supraviețuirea pe termen lung.

Principiul totalității afirmă că într-un sistem viu, orice schimbare – oricât de mică – influențează întregul ansamblu, generând reacții în lanț; de aceea, un permamanager caută să creeze și să susțină influențe pozitive care mențin echilibrul și sănătatea sistemului.

Principiul non-sumativității afirmă că o echipă colaborativă poate genera rezultate superioare simplei adunări a contribuțiilor individuale, prin apariția unor calități emergente pozitive – existând însă și riscul unor efecte negative – în funcție de calitatea interacțiunilor dintre membri.

Principiul echifinalității afirmă că un sistem viu poate ajunge la rezultate diferite sau similare prin căi variate, indiferent de starea sa inițială, iar în management acest lucru înseamnă că evoluția oamenilor și a organizațiilor nu este predeterminată, ci influențată de mediu, interacțiuni și deschiderea către noi posibilități.

Informație, energie și complexitate

Informația și energia sunt esențiale pentru evoluția sistemelor vii, iar complexitatea rezultă din interacțiunile dintre elemente; în permamanagement, gestionarea atentă a acestor interacțiuni permite dezvoltarea durabilă și echilibrată a organizațiilor.

Homeostazia și reglarea

Homeostazia este tendința naturală a unui sistem viu de a-și menține echilibrul propriu. În această ordine de idei, în permamanagement, schimbările trebuie introduse treptat și adaptat, pentru a fi asimilate fără a declanșa rezistență sau regresie.

Circularitatea, feedbackul și punctuația

Circularitatea, feedbackul și punctuația descriu modul în care elementele unui sistem viu se influențează reciproc într-un schimb continuu de informații, iar conștientizarea propriei influențe în relații îi permite permamanagerului să regleze interacțiunile și să favorizeze colaborarea eficientă.

Sisteme umane și constructivism

Sistemele umane funcționează pe baza interpretărilor subiective ale realității. De aceea, în permamanagement este esențial să distingem între faptele obiective (realități de prim ordin) și percepțiile personale (realități de al doilea ordin), pentru a acționa eficient și adaptat în relațiile și deciziile manageriale.

Introducere în modelul Palo Alto

Modelul Palo Alto evidențiază că unele soluții bine intenționate pot întreține sau agrava problemele. De aceea, în permamanagement este esențial să identificăm aceste „tentative de soluționare” repetitive și să le înlocuim cu acțiuni noi, adaptate și susținătoare, care transmit încredere și deschid calea către schimbări durabile.

La finalul acestei lecturi vă invit să conștientizați faptul că permamanagementul propune o schimbare de paradigmă în leadership, bazată pe conștientizare, adaptabilitate și distribuirea echilibrată a puterii, fiind în același timp o invitație pentru manageri să reflecteze, să experimenteze și să creeze soluții proprii pentru un viitor organizațional durabil și uman.

„Tineretul care se revoltă, strigând că vrea să se implice, dar nu în structuri care îi compromit viitorul, din lipsă de considerare umană și ecologică, ne indică faptul că este timpul să readucem umanul în inima întreprinderii. Cu toate acestea, câteva cursuri de yoga oferite în pauza de prânz sau alte adaptări ale „colțurilor pentru siestă” nu vor fi suficiente.

Permamanagementul, cuplat cu un angajament puternic față de mediu, este cu siguranță un avantaj pentru întreprinderile care doresc să inoveze. Pentru că inovația trece în primul rând prin modul în care reinventăm interacțiunea dintre elementele ecosistemului.”