American Cinerama

American Cinerama de François Velin este un roman noir palpitant – o combinație foarte reușită între excepționalul „O noapte ciudată” (After Hours) al lui Martin Scorsese și serialul antologic de televiziune american „The White Lotus” – care explorează teme profund umane precum uzura cuplului, minciuna, ambiția și reușitele amețitoare. Este, de asemenea, un omagiu adus orașului New York, faunei sale urbane și imaginarului său cinematografic și muzical, puse în valoare în mod excepțional în aceste pagini de personajele atent conturate și pline de culoare. 

„În același timp realist, amuzant, cinic și noir, acest prim roman al lui François Velin ne arată cealaltă față a visului american. O adevărată plăcere să-l lecturezi.” –  Télé 7 Jours

În centrul romanului se află Antoine, un parizian de 42 de ani, analist financiar cantitativ, care urmează să se mute la New York cu toată familia, după ce a fost promovat pe neașteptate. Deși mariajul lor se clatină, soția lui, Gabrielle, se bucură de această schimbare, imaginându-se deja trăind visul american. Din păcate, imprevizibilul preia controlul asupra vieții lor, iar ceea ce ar fi trebuit să fie un vis frumos, se transformă într-un coșmar în toată regula. Postul lui Antoine se desființează, însă acesta refuză să-i spună adevărul lui Gabrielle, pentru că nu își dorește câtuși de puțin să se întoarcă la Paris. Așadar, din mândrie, sau din dorința de a-și salva căsnicia, decide că vor rămâne chiar și așa, în America.

Director de publicitate și antreprenor, François Velin s-a mutat în anul 2016 împreună cu familia la New York, pentru a ocupa postul de director de operațiuni al revistei de prospectivă Usbek et Rica, fondată de francezul Jérôme Ruskin. Acesta este de altfel evenimentul care a inspirat scrierea primului său roman, „American Cinerama”, care s-a bucurat de un succes enorm atât la public, cât și la critica de specialitate. Un succes meritat, dat fiind faptul că avem de-a face cu un roman remarcabil construit în care intensitatea dramatică crește treptat de la un capitol la altul, făcând lectura din ce în ce mai captivantă, pagină după pagină.

Pasionat de film, François Velin a absolvit cursurile de scenaristică ale École Nationale Supérieure des Métiers de l’Image et du Son (La Fémis) – cea mai apreciată școală de film din Franța. Velin a colaborat de altfel la scrierea mai multor scenarii de film și la adaptarea pentru televiziune a unui bestseller internațional. Astăzi, își împarte viața între Paris și Bretania.

În ciuda scenariului de-a dreptul machiavelic, romanul este eminamente savuros și dă dependență încă de la primul capitol, mai ceva ca un serial de pe Netflix. Asta pentru că, odată ajunși în „The Big Apple” protagoniștii cărții, Antoine și Gabrielle, se transformă cu o viteză amețitoare, părând, pe alocuri, că sunt doi concurenți ambițioși la un concurs de perversitate.

Romanul debutează brusc, cu imaginea lui Antoine Moulière rătăcind debusolat pe străzile New Yorkului, urmărind diverși bărbați aleși întâmplare, în încercarea de a-și potoli neliniștea. În timpul uneia dintre aceste „urmăriri”, dându-și seama că s-a apropiat prea mult de tânărul extravagant pe care îl urmărea, îi revine în minte ziua de 30 iulie, ziua în care totul s-a schimbat. Ziua aceea a însemnat pentru el începutul sfârșitului, deși ar fi putut fi, pur și simplu, o reîntoarcere resemnată la traiul banal și plictisitor pe care îl duceau la Paris.

Pe 30 iulie, într-o clădire de birouri, îl întâlnise pe Ryan, cel cu care ar fi trebuit să semneze contractul care ar fi parafat astfel un nou început pentru el și familia lui. Însă acest  „nou început” s-a dovedit a fi mai degrabă un sfârșit:

„Rictusul amabil al lui Ryan a dispărut imediat ce s-au așezat în biroul său. Totul s-a terminat în 20 de minute. Niciodată nu fusese concediat atât de repede. De fapt, nu fusese concediat niciodată. Așa cum era de așteptat, Ryan s-a dovedit rapid și eficient.

Cu câteva minute înainte de întâlnirea lor, fondatorul Risk.AI Technologies, deja multimilionar la doar 32 de ani, reușise să convingă noul acționar, conducerea generală a Crédit de France, că nu era nevoie de Antoine aici.”

Antoine și Gabrielle bifaseră toate căsuțele succesului în Franța: o căsătorie, un copil, un apartament, o mașină, prieteni, un loc de muncă. Când au pășit pe pământ american, pe 28 iulie 2019, nici prin gând nu le-ar fi trecut că, peste exact un an de zile, aveau să fie doi oameni total diferiți, complet schimbați și cu o mulțime de păcate grele pe suflet.

Și când te gândești că totul a început atât de frumos… O promovare. Visul american servit pe tavă, la pachet cu bilete la clasa Business către „țara tuturor posibilităților”, relocare internațională, o chirie exorbitantă acoperită de firmă, costuri astronomice de școlarizare pentru fiica lor Chloé, în vârstă de 5 ani, un salariu mulțumitor... Antoine se simțea de parcă câștigase marele șlem.

Însă visul frumos s-a spulberat în doar 20 de minute, după coșmarul acela din 30 iulie. 

Cum era posibil să i se întâmple asta tocmai lui, care văzuse în plecarea în America șansa vieții lui? 

Cum era posibil ca „șansa vieții lui” să se fi transforme doar într-o clipă în marea farsă a vieții lui? 

Și cât de greu poate fi să accepți asta? 

Pentru Antoine, acceptarea se dovedește a fi peste puterile lui:

„Antoine știe cât de rare sunt adevăratele oportunități în viață. Acele momente de răscruce când o decizie poate schimba totul. Te întâlnești poate cu două sau trei astfel de momente, nu mai multe. A ținut să nu lase să-i scape această ocazie. Nici nu se pune problema să i se răpească această șansă și să constate, peste câțiva ani, platitudinea existenței sale. Câți tipi mai puțin străluciți decât el i-au luat-o deja înainte? Nu și de data asta. Nu se va mai lăsa umilit. Să fie nevoit să dea explicații soției, părinților, prietenilor, colegilor pentru eșecul său. Să surprindă, dincolo de privirea compătimitoare, acea mică licărire de ironie: „Nu mă miră, New Yorkul era prea mult pentru el”. Nu, și el are dreptul la succes. Merită și el propriul vis american și fiorul aventurii.”

Neputând accepta adevărul, a acționat  din inerție, făcând tot ce-ar fi trebuit să facă dacă totul ar fi decurs conform planului. Au ales apartamentul, care le-a depășit toate așteptările; și-au adus mobila din Franța și și-au amenajat noul cămin; au adus-o pe fetița lor, Chloé, în vârstă de 5 ani și au înscris-o la școală. Și apoi au intrat în rutina lor americană…

O rutină falsă, pe care Antoine o mima foarte bine în fiecare zi. El și Chloé plecau împreună dimineața, Gabrielle rămânea singură acasă. Antoine o lăsa pe Chloé la școală, după care, se prefăcea că pleacă la birou. Însă acest lucru nu se întâmpla. El nu făcea nimic altceva decât să viziteze orașul, ținându-se în fiecare zi după câte un newyorkez ales după instinct, și, după ce se sătura să meargă la întâmplare pe străzi, se ducea la sală, unde mai treceau câteva ore. După o perioadă însă, logica îi spune că trebuie să renunțe la sală deoarece altfel, ar fi trebuit să îi explice soției sale cum de corpul lui se tonifică într-atât, stând pur și simplu toată ziua cu fundul pe scaun…

Se hotărăște așadar să-și întrerupă aceste urmăriri zilnice, cu mici sesiuni de mers la cinema, timp în care urma să revadă filmele clasice ale cinematografiei americane –  marea lui pasiune pe care o cultiva încă din adolescență.

Și ca totul să pară în regulă acasă, în Franța, își face timp să dea câteva telefoane și să-i asigure pe toți cei dragi ai lui că viața lor în America este cum nu se poate mai fericită.

În felul acesta, zilele se scurg lin, fără incidente, într-o aparentă normalitate perfectă. Și pentru că singurătatea hoinărelilor zilnice îl macină, își propune să îl contacteze pe un vechi prieten din școală, care se stabilise între timp la New York – Marc Kauffman. Cei doi încep astfel o relație de amiciție temperată, neintuind câtuși de puțin cât de neașteptat avea să se termine relația lor… 

Când Gabrielle – dornică să umple cu ceva îndelungile ore neocupate ale zilei – se împrietenește cu o familie de francezi care locuiesc în același imobil cu ei, Antoine se simte amenințat, pentru că știe că orice relație nouă îi crește riscul de a fi dat de gol.  

Însă nu are încotro și acceptă împrietenirea cu vecinii lor drăguți, Julien și Inès, ba chiar mai mult, acceptă ulterior și să participe la un mic dejun cu toți prietenii francezi ai lui Julien, foarte dornic să îl introducă în cercurile sale din dorința de a-i face mai ușoară acomodarea la New York. Cu această ocazie, Antoine își va face noi amici binevoitori…

Antoine se bucură de o mică pauză de la rutina lui obositoare, odată cu vacanța lui Chloé, de Sărbătoarea Tuturor Sfinților. După ce le duce pe soția și fiica lui într-o micuță localitate șic de lângă New York, Antoine se întoarce „la lucru”. De fapt, planul lui este să-și transforme timp de cinci zile cochetul apartament newyorkez într-o mini-sală de cinema. Și pentru că știe să profite de libertatea lui la maximum, Antoine se pregătește cum se cuvine pentru binemeritata „vacanță”:

„Înainte să-și înceapă maratonul cinematografic, Antoine se oprește la 7-Eleven de la parterul blocului și își cumpără trei pachete de țigări, mai multe baxuri de bere, tablete de  ciocolată și vreo zece doze de Red Bull. Nu are de gând să adoarmă în fața televizorului.”

Și pentru că oamenii aflați la ananghie se pricep de minune să își facă noi și noi necazuri de unii singuri, Antoine își întrerupe maratonul de filme pentru a onora o invitație la poker. O altă idee dezastruoasă…

Cu micile inconveniente apărute pe parcurs, vacanța se termină, banii se pare că se vor termina și ei cât de curând, iar mintea plină de neprevăzut a lui Antoine este pusă din nou la grea încercare, fiind nevoit să facă rost de noi surse de venit. Și le găsește… Nu pe măsura capacității lui, dar Antoine nu se sinchisește de detalii inutile.

Astfel, cuplul intră într-o nouă rutină. Gabrielle se implică într-o asociație care sprijină victimele abuzului domestic, Living With the Enemy, iar Antoine muncește din greu (pe bune!) pe bani puțini, dar cinstiți. Mai mult decât atât, relația lor merge mai bine ca niciodată, cei doi redescoperind pasiunea în cuplu, ceva ce se pierduse de mult în Franța, dar reînviase în mod miraculos la New York. În plus, sunt invitați din ce în ce mai des la petreceri și socializează din ce în ce mai mult. Anturajul le deschide și fereastra unei oportunități debusiness, care se va concretiza în momentul izbucnirii epidemiei de Covid. 

Cum e de la sine înțeles, Gabrielle va descoperi în scurt timp detaliile „vieții secrete” a lui Antoine, și îi va arăta că știe adevărul atunci când el se va aștepta cel mai puțin. Iar din  acest moment… totul o ia razna. La început, ușor razna… iar mai târziu, razna de-a binelea?

Relația dintre Antoine și Gabrielle se transformă astfel într-un joc de-a șoarecele și pisica, în care ambii întruchipează pe rând, când șoarecele, când pisica, degenerând în cele din urmă într-o luptă acerbă pentru libertate. 

După ce se trage cortina, rămâi cu un gust amar de răzbunare și cu o ușoară silă față de visul american și cei care vor să îl trăiască cu orice preț, „călcând pe cadavre”.

Vă invit așadar să vă delectați cu acest roman 100% savuros, care nu vă va lăsa să vă plictisiți pe parcurs câtuși de puțin. E de-ajuns să îl începeți, pentru că apoi, nici nu vă veți da seama când l-ați terminat.  

În plus, bucurați-vă, ca bonus, de o mică escapadă newyorkeză și de stilul extravagant de viață al bogaților din „The Big Apple”…

Veți începe instant să vă iubiți mai mult viața banală, monotonă și pe alocuri… plictisitoare. Credeți-mă, se poate mult mai rău de atât…