Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace, arată tehnicile de schimbare a paradigmei pentru a interioriza aceste obiceiuri. Paradigma este modul în care un individ percepe ceva, iar Covey spune că înainte de a face schimbări este necesar să ne concentrăm pe atitudinile şi comportamentele individuale. Punctul de concentrare al audiobookului este obţinerea eficienţei personale şi interpersonale. Autorul este de părere că victoriile private preced victoriile publice şi că este necesar să ne ţinem de promisiunile pe care ni le facem nouă înainte de a face promisiuni celorlalţi. Primele trei obişnuinţe se referă la propria persoană. Obiceiurile 4,5,6 se referă la munca de echipă, cooperare şi comunicare. Aceste obiceiuri se referă la transformarea unei persoane de la dependenţă, la independenţă şi apoi interdependenţă. Al şaptelea principiu se referă la continua dezvoltare şi devenire a individului.

Lumea s-a schimbat dramatic din 1989 şi până acum, de când a fost publicată pentru prima oară cartea Cele 7 Obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace. Viaţa este mai complexă, mai stresantă şi mai solicitantă. Am trecut de la Era Industrială la Era Lucrătorului cu informaţii/cunoştinţe, cu toate consecinţele ei profunde.

Tehnica nu este totul

Audiobookul Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace, pune accentul mai degrabă pe construirea caracterului, decât pe obţinerea succesului.

Ne confruntăm cu provocări şi probleme în vieţile noastre personale, în familiile şi în organizaţiile noastre, de neimaginat în urmă cu zece sau douăzeci de ani. Aceste provocări nu sunt doar de un tip nou sau de o altă amploare, ci au o natură diferită în ansamblul lor.

„Aceste schimbări tumultoase din societate şi modificările răsunătoare de pe piaţa globală digitalizată dau naştere unei întrebări foarte importante – una care-mi este adresată destul de des: Mai sunt relevante astăzi cele 7 Obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficiente? Şi, până la urmă: Vor fi ele relevante peste zece, douăzeci, cincizeci, o sută de ani? Răspunsul meu este acesta: cu cât schimbarea este mai mare şi provocările noastre mai dificile, cu atât devin mai relevante obişnuinţele. Motivul: problemele şi suferinţa noastră sunt universale şi în creştere, iar soluţiile la probleme sunt şi vor fi întotdeauna bazate pe principii universale, eterne, evidente de la sine, comune fiecărei societăţi ce a dăinuit şi a prosperat de-a lungul istoriei. Nu le-am inventat eu şi nu îmi asum niciun merit pentru ele. Doar le-am identificat şi le-am organizat într-un cadru secvenţial.” Stephen R. Covey

Succesul a devenit mai mult o funcţie a personalităţii, a imaginii publice, a comportamentelor, abilităţilor şi tehnicilor care întreţin procesele interacţiunilor umane, însă nu putem reuşi, dacă in mod fundamental, caracterul nostru este defectuos.Discursul ţinut de Stephen R. Covey la Wharton School, University of Pennsylvania poate fi urmărit AICI.

Percepţiile şi paradigmele

În Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace, Stephen R. Covey prezintă un exerciţiu de observare a unei imagini. Oameni diferiţi, percepţii diferite. Argumentele au venit şi de o parte şi de alta a subiecţilor, fiecare persoană fiind sigură de ceea ce vede. Este vorba despre o fotografie unde unii oameni vedeau o femeie tânără, iar alţii vedeau o femeie în vârstă.

Cuvântul paradigmă vine din greacă. La origine a fost un termen ştiinţific, iar astăzi este folosit în mod obişnuit cu sensul de model, teorie, percepţie, presupunere sau cadru de referinţă. În sens mai general, este felul în care noi vedem lumea – nu din punctul de vedere al simţului nostru vizual, ci din punctul de vedere al perceperii, înţelegerii, interpretării. Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace explică termenul de schimbare de paradigmă. Acesta a fost introdus de Thomas Kuhn în influenta sa carte de referință, The Structure of Scientific Revolutions (Structura revoluţiilor ştiinţifice). Kuhn arată cum aproape fiecare descoperire semnificativă din domeniul demersurilor ştiinţifice este, mai întâi, o rupere de tradiţii, de modurile vechi de gândire, de vechile paradigme.

Fie că ne duc în direcţii pozitive ori negative, fie că sunt instantanee sau evolutive, schimbările de paradigmă ne duc de la un mod de a vedea lumea la altul. Puterea unei schimbări de paradigmă este puterea esenţială a unei schimbări cuantice.

Devine evident că dacă vrem să facem schimbări relativ mici în viețile noastre, poate ne putem concentra, în mod adecvat, asupra atitudinilor şi comportamentelor noastre. Dar dacă vrem să facem schimbări semnificative, cuantice, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre fundamentale.

„Una dintre cele mai profunde învățături din viaţa mea este aceasta: dacă doreşti să-ţi realizezi cele mai înalte aspiraţii şi să-ți depăşeşti cele mai mari provocări, identifică şi aplică principiul sau legea naturală care guvernează rezultatele pe care le urmăreşti.” Stephen R. Covey

Principiile nu sunt practici! Principiile corectitudinii, integrităţii, onestităţii sau ale demnităţii umane, nu sunt idei ezoterice. Ele există, de fapt, în toate fiinţele umane, indiferent de condiţionarea socială şi de loialitatea faţă de ele, deşi pot fi scufundate sau amorţite de astfel de condiţii sau lipsă de loialitate.

În timp ce practicile sunt specifice pentru situaţii, principiile sunt adevăruri profunde, fundamentale, care au o aplicabilitate universală.

Natura noastră de bază presupune să acţionăm, nu să se acţioneze asupra noastră. A lua iniţiativa înseamnă să recunoaştem responsabilitatea de a face lucrurile să se întâmple.

Audiobookul Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace, ne vorbeşte despre felul în care aplicăm un principiu. Acesta va varia foarte mult şi va fi determinat de puterile, creativitatea și talentele noastre unice, dar în cele din urmă, succesul în orice întreprindere derivă întotdeauna din a acţiona în armonie cu principiile de care este legat acesta.

Când vrem cu adevărat să ne îmbunătăţim situaţia, putem lucra la singurul aspect asupra căruia avem control – noi înşine. Putem să ne oprim în a încerca să îi modelăm pe ceilalţi şi să lucrăm la propriile slăbiciuni. Comportamentul este guvernat de principii. Faptul că le respectăm şi trăim în armonie cu ele, aduce consecinţe pozitive, iar faptul că le încălcăm, aduce consecinţe negative. Mulţi oameni nu gândesc aşa, cel puţin la nivel conştient. De fapt, vom descoperi într-o măsură tot mai mare că soluţiile bazate pe principii sunt într-un contrast puternic cu practicile şi modurile de gândire comune din cultura noastră populară.

Începe cu finalul în minte

Să începem cu finalul în minte înseamnă să avem o viziune clară asupra destinaţiei noastre. Pentru toate lucrurile există o creaţie mentală şi una fizică. Spre exemplu, construcţia unei case începe cu proiectarea acesteia, cu elaborarea planurilor şi apoi cu construcţia propriu-zisă. A începe cu finalul în minte este conform cu principiul că toate lucrurile sunt create de două ori. Audiobookul Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace, ne pune în temă cu relaţia pe care trebuie să o stabilim între creaţia primară (mentală) şi cea secundară(fizică).

Deşi ne dorim lucruri şi de cele mai multe ori ni le dorim acum, trebuie să ne dezvoltăm minţile şi să investim în permanență în dezvoltarea competenţelor noastre și să le ascuțim, evitând ca acestea să se învechească.

Acest audiobook vine şi în ajutorul acelora care obişnuiesc să învinuiască pe oricine pentru problemele personale. Poate că a da vina pe oricine şi orice altceva pentru problemele şi provocările noastre este posibil să fie normal şi să ofere o uşurare de moment pentru suferinţa noastră, însă ne şi înlănțuie de aceste probleme.

„Copiii învinuirii sunt cinismul şi lipsa de speranţă.”

Succesul nu înseamnă să avem lucruri, ci să avem stăpânirea, să avem victoria asupra propriului sine. Acestă victorie poate fi dobândită mai simplu, cu ajutorul unei declaraţii, numită declaraţia misiunii personale, care conţine un set de reguli individuale de la care nu trebuie să ne abatem. După ce vom avea victoria asupra sinelui, victoria privată, apoi vom căuta să avem victoria publică. Conform maximei arhitecturale, forma urmează funcţia.

Victoria publică înseamnă lucru împreună, comunicare împreună, să facem să se întâmple lucrurile împreună, lucruri pe care aceiaşi oameni nu ar fi putut să le facă posibile lucrând independent.

Tehnicile şi competenţele care au importanţă în cadrul interacţiunilor umane sunt cele care decurg aproape firesc dintr-un caracter cu adevărat independent. Locul de unde începem să construim orice relaţie se află în interiorul nostru, înăuntrul Cercului nostru de influenţă, din propriul nostru caracter.

Oamenii sunt eficace, lucrurile sunt eficiente

Nu ne putem gândi la oameni în termeni de eficienţă. Explicaţia o găsim în Cele 7 obişnuinţe ale persoanelor extraordinar de eficace.

Gândim eficacitatea cu oamenii şi eficienţa cu lucrurile.

„Am încercat să fiu eficient cu o persoană dezagreabilă cu care eram în dezacord, dar pur şi simplu nu funcţionează. Am încercat să îi ofer zece minute de timp de calitate unui copil sau unui angajat, pentru a rezolva o problemă, doar ca să descopăr că o astfel de eficienţă creează noi probleme şi rareori rezolvă preocupările cele mai profunde”.

Tot ceea ce realizăm este prin intermediul delegării – fie a timpului, fie a altor oameni. Dacă delegăm timpul, gândim eficiența. Dacă delegăm alți oameni, gândim eficacitatea.

Încrederea este cea mai înaltă formă de motivaţie umană. Aceasta necesită timp, scoate la iveală tot ce este mai bun din oameni.

Contul bancar emoţional

O altă idee prezentată în audiobook, este Contul Bancar Emoţional. Acesta este o metaforă care descrie volumul de încredere ce a fost acumulat într-o relaţie. Este sentimentul de siguranţă pe care îl avem cu o altă fiinţă umană. Atunci cănd nivelul încrederii din cont este mare, relaţionarea este uşoară, instantanee şi eficientă. Depunerile făcute în acest cont trebuie să menţină o rezervă mare de încredere. Cele mai constante relaţii, precum căsnicia spre exemplu, necesită cele mai constante depuneri.

Cele 6 depuneri majore:

• Înţelegerea persoanei
• Grija faţă de lucrurile mărunte
• Păstrarea angajamentelor
• Clarificarea aşteptărilor
• Demonstrarea integrităţii personale
• A-ţi cere scuze cu sinceritate atunci când faci o retragere

Câştig/Câştigi nu este o tehnică. Este o filozofie completă a interacţiunii umane. De fapt, este una dintre cele şase paradigme ale interacţiunii. Paradigmele alternative sunt Câştig/Pierzi, Pierd/Câştigi, Pierd/Pierzi, şi Câştig/Câştigi sau Nu ne învoim. Stephen R. Covey explică rolul acestor paradigme prin exemple de zi cu zi pe care le putem asimila uşor.

O relaţie în care conturile bancare sunt pline şi ambele părţi sunt profund angajate faţă de paradiga Câştig/Câştigi este rampa de lansare ideală pentru o sinergie extraordinară.

Jim Collins: „L-am întâlnit prima oară pe Stephen Covey în 2001, când mi-a cerut să ne vedem pentru a discuta nişte idei. După o întâmpinare călduroasă – strângerea lui de mână învăluitoare s-a simțit ca pielea confortabilă a unei mănuşi de softball pe care ai purtat-o de mii de ori – ne-am angajat într-o conversaţie care a durat două ore. Stephen a început prin a pune întrebări, o mulţime de întrebări. Iată așezat aici un profesor de excepție, unul dintre cei mai influenţi gânditori ai momentului, iar el voia să înveţe de la cineva care era cu 25 de ani mai tânăr decât el.”

Nae Alexandru

Nae Alexandru s-a născut pe 23 ianuarie 1977. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1999 la clasa profesorului Mircea Albulescu. De asemenea a absolvit și la Universitatea Media, specializarea – regie film, la clasa prof. Șerban Marinescu.

Din anul 2000 a fost angajat la Teatrul Evreiesc de Stat din București, iar din 2007 este actorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

A fost distribuit în numeroase piese de teatru, din care amintim câteva: „Unchiul Vanea” (de A.P. Cehov); „Micii burghezi” (Maxim Gorki); „Livada de vișini” (A.P. Cehov); „Doctor fără voie” (Moliere).

Nae Alexandru spune că niciodată nu s-a gândit să facă altă meserie decât aceea de actor: „Eram înnebunit după Louis de Funes, imitam perfect orice actor de la Bibanu’ la Jean Constantin, le știam filele pe dinafară…Am terminat facultatea la 22 de ani…să fii actor la 22 de ani e o chestie senzaţională. Mi-am zis că văd eu ce-o să fac. Am plecat, mi-am făcut vacanţa cu iubita deatunci şi m-am întors în toamnă în Bucureşti, acasă. Şi am început să bat la uşile teatrelor. Nu mi-a deschis nimeni nicio uşă. Nu mă ştiţi din facultate? Da, da, vino mâine. Poimâine – vino răspoimâine... de unde? Şi-am ajuns la Horia Popescu, care mi-a zis: dragă, ce săţi dau eu ţie să joci? Eu montez la Naţional, te halesc ăştia pe-aici. La cine-ai terminat? La Albulescu. Aoleo, eu l-am făcut actor pe Albulescu, eu i-am dat să joace. Şi m-a băgat Horia Popescu într-un spectacol, “Moartea unui comis voiajor”, în figuraţie. Ieşeam de sub scenă şi ziceam: sunt colegul fiului dvs. Şi el zicea: bravo, bravo, vă dau voie să vă jucaţi fotbal în spatele casei. Ne duceam în spatele decorului şi băteam mingea. Asta a fost primul meu rol „mare” la Naţional. Şi după aceea am mai colaborat la “În numele trandafirului”, tot în figuraţie. M-am dus apoi la un concurs la Braşov, la Teatrul dramatic, unde era director Mircea Cornişteanu. După concurs m-a chemat în birou şi mi-a zis: bravo, ai luat concursul, dar noi suntem la sfârşitul lui februarie şi te-angajez în septembrie. Şi i-am zis: şi ce fac până-n septembrie? Păi n-am ce să fac cu tine acum, că eu fac doar Gaiţele, distribuţia e făcută, nu am în ce să te bag! Asta e, ne vedem în toamnă. Şi am venit la Bucureşti, mai panicat...” (Nae Alexandru într-un interviu evz.ro)

În colaborarea cu ACT și Politon, Nae Alexandru este naratorul următoarelor cărți audio:

• Dorințe împlinite;
• Școala vieții;
• Cele 7 obișnuințe ale oamenilor extraordinar de eficace;
• EU SUNT Dorințe împlinite;
• O poveste magică;
• Regatul piticilor;
• Am iubit pătimirea;
• Vedenia;
• Urâtul.