Mami cea nemămoasă: Suișurile nostime și căderile emoționale ale maternității

Mami cea nemămoasă: Suișurile nostime și căderile emoționale ale maternității / The Unmumsy Mum de Sarah Turner este un punct de vedere cât se poate de subiectiv despre experiența de a deveni și de a fi mămică. Cartea îi va face pe părinți să retrăiască momentele când copiii lor erau încă mici, iar pe cei care aspiră la statutul de mămică/ tătic îi va familiariza cu o imagine deloc cosmetizată a ceea ce înseamnă experiența de părinte. Cartea nu cuprinde sfaturi pentru părinți, ci împărtășește extrem de sincer povestea, trăirile și senzațiile autoarei care a devenit mamă de două ori într-un interval de trei ani.

O carte pentru toți cei care vor să știe cam ce înseamnă experiența de a fi părinte, dar și pentru părinții care au nevoie să știe că au mai trecut și alții prin ceea ce trec ei și că au mai gândit, simțit și alți părinți exact ceea ce simt ei în anumite momente. Așadar, dacă ești părinte și ai impresia că numai tu nu faci față cu brio acestei misiuni sau că întreaga ta viață a devenit un haos de când ai copii, stai să vezi cum s-a descurcat protagonista acestei cărți în această ipostază. După ce vei citi cartea de față, nimic din ceea ce ai făcut sau ai spus în calitate de părinte nu ți se va mai părea atât de ieșit din comun.

Partea I – La ce ne-a trebuit copii?

Prima parte a cărții ne face cunoștință cu Sarah Turner și cu viața ei și a soțului ei din perioada pre-maternitate și apoi ne arată cum se schimbă viața lor odată cu tranziția de la statutul de tineri căsătoriți la cel de proaspăt-părinți. 

Cartea se axează în principal pe experiența de mămică a autoarei care a trecut de la 0 la doi copii într-un interval de trei ani. Sarah Turner povestește aici cum era viața ei înainte de a avea copii când ea și soțul ei obișnuiau să petreacă până târziu în noapte, când aveau toată libertatea de a face exact ceea ce își doreau pentru că erau total lipsiți de griji sau când mâncau nesănătos și beau mai mult decât ar fi trebuit. Urmează relatarea experienței de gravidă a lui Sarah, experiența primei nașteri, în urma căreia a venit pe lume fiul ei Henry și a celei de-a doua, la un interval de doi ani și șapte luni, în urma căreia a venit pe lume cel de-al doilea ei fiu, Jude. 

Sarah Turner povestește cu umor și cu o sinceritate absolută ce gânduri îi treceau prin cap când se trezea noaptea pentru a-și alăpta bebelușii și cum ulterior se simțea vinovată pentru unele gânduri răutăcioase când conștientiza cât de inocenți și de adorabili erau copiii, și mai ales când își dădea seama că ei  nu aveau nicio vină că le era foame noaptea și că în fond acesta era procesul natural prin care ei creșteau. Trecem așadar odată cu Sarah prin toate etapele vieții de proaspătă mămică: nașterea, alăptarea, crearea unui grup de mămici cu care poți discuta despre orice, de la comportamentul bebelușului, la dorul de viața de dinainte de naștere sau despre sexul după naștere, participăm la alegerea celui mai bun sistem port-bebe și descoperim principalele categorii de mămici pe care le identifică autoarea: Mamele Ecologiste, Mamele Femei de Carieră, Mamele Casnice, Mamele Elegante, Mamele Șleampete. În ceea ce o privește pe ea, Sarh Turner se consideră a fi pur și simplu o mămică relaxată.

Cartea este presărată cu scurte citate aparținând și altor părinți referitoare la ceea ce au trăit și simțit odată cu trecerea la acest nou statut din viața lor. Citatele au fost selectate de pe blogul autoarei „The Unmumsy Mum” „Mămica nemămoasă” - care a stat la baza conținutului cărții de față. În cazul în care te întrebi: De ce nemămoasă?, ei bine, răspunsul este cât se poate de simplu. Pentru că așa s-a perceput autoarea a fi: o mămică mai puțin mămoasă decât media.

Partea a II-a - Viața, dar nu așa cum o știam noi

În partea a II-a a cărții pătrundem în mijlocul familiei de patru membri a lui Sarah, în cadrul căreia soțul ei James este cel care se trezește dimineața și pleacă la serviciu, în timp ce Sarah este cea care rămâne zilnic acasă cu cei doi băieți, întrebându-se de fiecare dată ce va mai face cu ei toată ziua. 

Sarah își urăște viața cu doi copii mici, urăște să stea acasă și este invidioasă pe libertatea soțului ei care nu trebuie să îndure chinul de a încerca toată ziua să satisfacă nevoile (destul de multe) a doi copii mici și neajutorați, cu prețul renunțării la propriile nevoi.

Intrăm așadar în miezul vieții de familie cu doi copii mici, cu certurile care apar inerent între parteneri din cauza oboselii și a frustrării și vedem cum copiii schimbă fundamental o relație. Vedem ce înseamnă viața sexuală cu doi copii mici în casă și cam ce înseamnă relaxarea în aceleași condiții. Autoarea vorbește cu la fel de multă deschidere și sinceritate despre modul ireversibil în care se schimbă corpul după două nașteri  și după două perioade lungi de alăptare, despre ieșirile cu copiii la locurile de joacă și „distracția” pe care o presupun aceste ieșiri pentru părinți, despre cele mai recomandate ținute pe care să le porți la astfel de ocazii sau despre jucăriile care îți invadează casa. Tot aici vom afla ce nu ar face niciodată Sarah Turner ca mămică, dar și care sunt lucrurile (deloc puține la număr) de care îi este dor din perioada de dinainte de a avea copii.

Partea a III-a - Dacă tot ne-am apucat...

În acest capitol aflăm povestea lui Jude și a modului în care s-a luat decizia în familia Turner de a face un al doilea copil. Asistăm în continuare la dificultățile prin care trece o mamă cu doi copii mici, dar și la momentele simpatice generate de acest trio. Asistăm de asemenea la momentele în care o mamă mult prea solicitată de misiunea ei de a avea grijă de doi omuleți ajunge să spună lucruri pe care nu le crede și pe care le regretă mai târziu. Orice mamă se va identifica la un moment dat cu Sarah și cu trăirile ei contradictorii. 

Aflăm de ce mămica cea nemămoasă și-ar fi dorit din tot sufletul ca al doilea copil să fi fost o fetiță, dar și mici detalii despre copilăria autoarei. Și mai presus de toate, descoperim și la Sarah Turner acel sentiment pe care îl au adesea mămicile de doi sau mai mulți copii, și anume, că nu își tratează copiii la fel. Și pentru a scăpa cât de cât și de acest sentiment de vinovăție care o încearcă adesea de altfel, îi scrie o scrisoare celui de-al doilea fiu, Jude în care își cere scuze dacă l-a făcut să se simtă vreodată inferior față de fratele lui Henry.

Partea a IV-a: Rutina zilnică

Începutul acestei a IV-a părți a cărții este o adevărată odă la adresa mamelor casnice, despre care autoarea spune că: „merită premiul Mândria Marii Britanii pentru răbdare.” Aici autoarea dezvăluie că nu a rezistat în concediu de maternitate mai mult de șase luni cu niciunul din cei doi copii ai ei și dezvăluie și motivele pentru care „meseria” de casnică nu este deloc una potrivită pentru ea.

Tot aici vom afla și o serie de momente tipice ale vieții de părinte, de care, crede autoarea, nu scapă nimeni și pe care le numește: Legile lui Murphy pentru părinți, dar și o serie de jocuri și activități pe care obișnuia să le facă mămica nemămoasă cu copiii ei, precum și: „topul motivelor pentru care copiii mici sunt efectiv niște nesuferiți.” Autoarea se va opri puțin și la rețelele de socializare și la falsitatea imaginii pe care o afișează mulți părinți acolo alături de copiii lor, amintindu-ți să îți aloci mereu o doză de rezervare atunci când le interpretezi. Descoperim apoi aspectele pozitive, respectiv negative ale faptului de a avea copii, o listă destul de concisă din care îl vei reține cu siguranță doar pe cel mai important:

„Mă gândesc la toate momentele viitoare în care voi fi foarte recunoscătoare că noi doi am devenit patru și am creat cea mai importantă rețetă pentru fericire: o familie. Suntem o familie. Ăsta-i aspectul cel mai pozitiv dintre toate. ”

Partea a V-a: Fii îngăduitor cu tine

Această parte a cărții este o scrisoare de încurajare pentru toate mămicile care s-au îndoit la un moment dat de calitățile lor de mame, pentru că progeniturile lor nu s-au comportat în anumite împrejurări așa cum și-ar fi dorit ele sau pentru că ele nu s-au ridicat la înălțimea propriilor așteptări. Autoarea, ține să le asigure pe toate mămicile pe această cale, că nu este nimic în neregulă cu ele și că nu au niciun motiv să se simtă vinovate. Ba mai mult decât atât, acest capitol este o adevărată pledoarie pentru mamele imperfecte:

„Din partea mea, Supermămica poate să se ducă învârtindu-se, cu tot cu brioșele ei cu semințe de chia, pentru că Supermămica nu este reală.

Nimeni nu reușește să fie Supermămică tot timpul.”

Așadar, autoarea le încurajează pe mămici să nu se mai simtă vinovate pentru toate lucrurile pe care nu reușesc să le facă perfect pentru că „în meseria” asta, toți facem ce putem cel mai bine.

Tot aici vei citi un pasaj foarte emoționant, după lectura căruia te vei gândi cel mai probabil să o suni pe mama ta sau cel puțin să o apreciezi mai mult. 

Partea a VI-a: N-aș schimba asta pentru nimic în lume

În acest capitol vei regăsi un scurt eseu despre rapiditatea cu care cresc copiii și despre cum, inevitabil, toți părinții devin la un moment dat nostalgici după anii în care aceștia erau doar niște bebeluși, dar și un răspuns cât se poate de obiectiv la întrebarea: Faptul că ești părinte îți schimbă personalitatea? În plus, autoarea îți va oferi câteva argumente pentru a nu te mai simți vinovată data viitoare când te vei plânge de momentele mai grele din viața de mămică și pentru a te simți liberă să te plângi cât vrei dacă asta simți cu adevărat.

Descoperă cele 50 de lucruri pe care Sarah Turner le-a învățat de când a devenit mămică, de care îți vei aminti atunci când vei fi și tu mămică la rândul tău, sau cu care vei fi mai mult sau mai puțin de acord, în cazul în care ești deja mămică. 

***

O carte simpatică, numai bună de făcut cadou proaspetelor mămici sau cu care să te delectezi în momentele tale de relaxare, când vei dori să îți aduci aminte de vremurile în care erai mămică de copii mici. În cazul în care te pregătești doar pentru momentul în care vei deveni părinte, trebuie să ții cont de faptul că experiența lui Sarah Turner cu copiii mici nu trebuie să fie neapărat și experiența ta. Să fii părinte este o experiență unică și plină de satisfacții și oricine ajunge să o trăiască trebuie să se simtă binecuvântat.