Socialismul, această amăgire! Doi economiști la un pahar prin lumea neliberă

Socialismul, această amăgire! Doi economiști la un pahar prin lumea neliberă / Socialism Sucks: Two Economists Drink Their Way Through the Unfree World de Robert Lawson și Benjamin Powell este, probabil, singura carte pe care o vei citi cu plăcere despre socialism. Asta pentru că socialismul – definit ca un sistem economic și politic bazat pe dominația proprietății statului în economie și pe conducerea centralizată în toate domeniile de activitate – este prezentat într-un mod foarte relaxat și chiar amuzant pe alocuri. Cartea de față nu reprezintă așadar o teoretizare fadă a socialismului, ci o prezentare obiectivă a consecințelor economice și sociale pe care socialismul le-a avut în țări precum: Coreea de Nord, Venezuela, Cuba, China, Rusia, Ucraina și Georgia.

Pornind de la premisa că înțelegerea principiilor economice îi permite „omului obișnuit să domine culmile geniului”, și că, fără aceste principii, omul „nu este decât un idiot care trăncănește”, Lawson și Powell ne invită într-un tur al țărilor socialiste, pentru a ne oferi o imagine cât se poate de obiectivă a lumii nelibere. În felul acesta, cei doi autori speră să îi mai tempereze pe tinerii americani, din ce în ce mai numeroși în ultima vreme, care se închină plini de respect la steagul socialismului, dând dovadă astfel de o atitudine periculos de ignorantă cu privire la socialism, la cum funcționează el și la istoria lui. În ceea ce privește numărul în creștere al simpatizanților comuniștilor, un sondaj efectuat de Harvard în 2016 este destul de relevant, acesta arătând că o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani susțin socialismul.

Motivele pentru care sistemul socialist nu este nici pe departe unul demn de laudă variază cât se poate de mult de la o țară la alta și le vom descoperi unul câte unul de-a lungul acestei călătorii inedite prin țările nelibere. Dar, după cum te aștepți probabil, în mare parte, poveștile referitoare la aceste țări sunt despre înfometare, sărăcie și tiranie politică, prin urmare, este cât se poate de firesc să te întrebi: „Cum este posibil ca atât de mulți americani, în special mileniali, să vadă socialismul într-o lumină atât de favorabilă?”

Robert Lawson deține catedra Fullinwider în Libertate Economică și conduce Centrul O’Neil de la Cox School of Business din cadrul Universității Metodiste de Sud (Dallas, SUA). Dr. Lawson este coautorul indexului frecvent citat Economic Freedom of the World care prezintă un indice al libertății economice pentru peste 160 de țări. Lawson este de asemenea autorul a peste 100 de articole academice, rapoarte politice și recenzii de cărți.

Benjamin Powell este director executiv al Free Market Institute și profesor de economie la Rawls College of Business Administration de la Universitatea Tehnică din Texas. Este autorul sau editorul a șase cărți și apare frecvent citat sau în calitate de invitat în presa americană.

Periplul nostru prin lumea neliberă debutează în Suedia - o țară capitalistă și nu socialistă așa cum o percep mulți în mod eronat. Urmează apoi țări în întregime socialiste precum: Coreea de Nord, Venezuela și Cuba; țări socialiste doar cu numele precum China și țări foste sovietice care încearcă să se reformeze precum: Rusia, Ucraina și Georgia.

Dar haideți să descoperim în continuare care sunt cele mai urâte fețe ale socialismului:

Capitolul 1. Socialismul care înfometează: VENEZUELA

În 1970 Venezuela avea o economie liberă și prosperă. Din 2014 și până în prezent, veniturile venezuelenilor au scăzut cu 50% – economia țării trecând așadar de la stagnare la colaps. Astăzi, Venezuela se află pe ultimul loc în indexul de libertate economică, cu un scor de 3.4. Tot astăzi, cea mai mare parte dintre venezueleni se zbat într-o sărăcie cruntă, iar economia țării se confruntă cu o hiperinflație care face ca prețurile să crească în fiecare an într-un ritm din ce în ce mai alert – de la 30% în 2008, la 1600% în 2016. Cum s-a ajuns la această situație? Robert Lawson și Benjamin Powell analizează aici greșelile care s-au făcut în timpul mandatului lui Hugo Chávez, greșeli care, cel mai probabil sunt perpetuate și în timpul mandatului succesorului său, Nicolás Maduro. 

Capitolul 2. Socialism de subzistență: Cuba

Robert Lawson și Benjamin Powell se plimbă pe străzile din Havana și redau atmosfera demoralizantă a acestei țări socialiste marcate de sărăcie și lipsuri de tot felul. După ce ne familiarizăm puțin cu lipsa varietății mărfurilor din magazine și mizeria de pe străzi, cei doi autori ne dau și o veste bună referitoare la socialismul cubanez: în Cuba nu este chiar totul administrat de stat, existând și mici afaceri private. Cu toate acestea, blocați în socialism, cubanezii de rând sunt „condamnați” la mâncare proastă din cauza lipsei ingredientelor și la o varietate extrem de redusă de mărfuri, de care se face responsabil în mare măsură embargoul de jumătate de secol impus Cubei de către guvernul american.

Tot aici dezlegăm și motivele pentru care Cuba produce atât de mulți muzicieni excepționali, de ce nu a putut fi inclusă această țară în indexul libertății economice al lui Bob sau de ce nu putem calcula cu exactitate PIB-ul acestei țări, în care valoarea salariului mediu este de 25 de dolari și în care, oamenii, cu excepția locuitorilor din Havana, se deplasează în cea mai mare parte călare sau în căruțe trase de cai, sau în care, oamenii, de multe ori, sunt nevoiți să-și aducă cearșafurile de acasă atunci când se internează în spital.

Capitolul 3. Socialism întunecat: Coreea de Nord

„Vizita” în Coreea de Nord este marcată de contrastul puternic pe care cei doi autori îl observă (în timp ce se află pe malul râului Yalu, în zona de promenadă care separă Republica Populară Chineză de Republica Populară Democrată Coreeană) între luminile de la zgârie-norii din partea chineză și bezna din partea coreeană. Înțelegem astfel încă de la început că e „ceva putred” în Coreea de Nord. După o mică incursiune în uimitoarea metropolă sud-coreeană Seul, în care ai senzația că ești cu un picior în viitor, contrastul cu lumea rămasă mult în urmă din Coreea de Nord este cu atât mai șocant. 

Mai mult decât atât, observăm că libertatea pare aici o utopie, întrucât restricțiile de tot felul îți reamintesc la tot pasul că te afli într-o țară cu un regim totalitar. De aceea, cei doi autori nu par câtuși de puțin mirați de faptul că turiștii sunt în permanență însoțiți și supravegheați de către angajați ai guvernului, și că plimbările libere prin oraș sunt total interzise. Prin urmare, cei doi autori ajung la concluzia că Coreea de Nord este un loc mult prea periculos pentru doi americani excentrici ca ei și se hotărăsc să observe cum arată viața în țara nord-coreeană din orașul vecin Dandong, din China. Ce vor mai afla? Descoperă singur în acest capitol surprinzător!

Capitolul 4. Socialism fals: China

Din înapoiata Coreea de Nord, ajungem rapid în cosmopolitul Beijing, unde descoperim un socialism fals în care copiii sunt în continuare învățați să-l venereze pe „Președintele Mao”, pe care cei doi autori îl numesc „cel mai mare criminal în serie din istorie”. Argumentul care stă la baza acestei etichete este faptul că între anii 1958 și 1962, în timpul „marii foamete a lui Mao” survenită ca urmare a planului său diabolic de industrializare, au murit inutil cel puțin 45 de milioane de oameni. Astfel, mărețul plan al lui Mao - denumit Marele Salt Înainte, s-a transformat într-un imens pas înapoi pentru China, în timpul căruia economia Chinei a fost distrusă. Tot aici aflăm și ororile pe care le-a presupus Revoluția Culturală Chineză și rămânem consternați în fața bilanțului sumbru al guvernării lui Mao, care a dus la moartea a circa optzeci de milioane de oameni.

Revenind în prezent, descoperim o Chină care a înregistrat un progres timid, de la ideologia socialistă care o făcea să fie un stat polițienesc sărac și totalitarist, la capitalismul favorizant, care înseamnă în continuare un stat polițienesc, dar de această dată prosper.

Capitolul 5. Socialism mahmur: Rusia și Ucraina

La 26 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice facem o plimbare prin Moscova și descoperim un oraș mult mai emancipat față de alte foste capitale socialiste. Un bust înalt de patru metri al lui Karl Marx, care le apare în cale celor doi autori, este un bun prilej pentru ei ca să reflecteze asupra principalelor idei marxiste, ajungând în cele din urmă la concluzia că, probabil, nu a mai existat niciodată cineva care să se fi înșelat atât de tare în legătură cu fiecare lucru important despre care a scris și care să aibă încă atât de mulți discipoli ca Marx.

Încercăm să ne dăm seama ulterior care dintre cei doi dictatori, Stalin sau Lenin a fost mai diabolic, și analizăm succint ororile pe care le-au provocat fiecare dintre ei. Iar dacă foametea și opresiunile de tot felul reprezintă deja caracteristici comune ale regimurilor totalitare, o temă care îți va atrage în mod sigur atenția în mod deosebit în această secțiune a cărții este sexul în socialismul sovietic și avorturile de-a dreptul înfiorătoare care se făceau în acele timpuri.

Ulterior, „ne mutăm” la Kiev, în Ucraina pentru a asista la o adunare a Economic Freedom Network și pentru a observa cum arată aici viața post-sovietică. Descoperim așadar un Guvern corupt care promovează o economie de tip monopol care favorizează elitele din Kiev, în timp ce restul Ucrainei se zbate în sărăcie.

Capitolul 6. Capitalism nou: Georgia

„Vizităm” Tbilisi, capitala Georgiei, un oraș care a cunoscut o evoluție înfloritoare în ultimii ani și facem o scurtă incursiune în trecutul zbuciumat al acestei țări. Vedem astfel că nici chiar recâștigarea independenței față de Rusia, în 1991 nu a pus capăt acestui zbucium și aflăm de ce Georgia continuă să fie și astăzi un stat sărac. Rememorăm viteza fulgerătoare cu care Osetia de Sud și Abhazia au fost anexate de către ruși în anul 2008 și aflăm ce prevedea „Legea libertății economice” din Georgia.

Îi cunoaștem apoi pe Paata Sheshelidze, cofondatorul New Economic School și pe Gia Jandieri care au ajutat la adoptarea reformelor care au transformat economia Georgiei. În continuare, rememorăm pentru o clipă Revoluția Trandafirilor, dar și marea privatizare a Georgiei realizată sub conducerea lui Kakha Bendukidze și care a fost printre cele mai ample și mai puțin corupte dintre toate programele din fostele republici sovietice. Vedem astfel cum pasiunea lui Kakha Bendukidze pentru libertate economică a generat un val de prosperitate în Georgia care se face simțit și astăzi ca urmare a reformelor sale și asistăm la un adevărat festin georgian cu bucate tradiționale și vin bun cum numai în Georgia poți găsi.

Vizita în locurile natale ale lui Iosif Stalin va constitui un prilej cum nu se poate mai potrivit pentru a afla noi detalii din viața fostului dictator, despre care autorii cred că se află, probabil, pe locul doi, după Mao, în clasamentul celor mai sângeroși criminali în masă, fiind urmat îndeaproape de Hitler, situat pe locul al treilea.

Capitolul 7. Concluzie: Înapoi în SUA

Reîntorși în țara lor, cei doi autori încearcă să afle ce anume îi determină pe tot mai mulți tineri din ziua de azi să își exprime simpatia față de socialism, ridicându-i în slăvi pe Marx și pe Lenin. Aflăm astfel că un număr important de lideri socialiști descriu socialismul ca pe o ideologie pro-avort și pro-mediu și susțin drepturile emigranților pentru a atrage tot mai mulți tineri în organizațiile lor. Iar, tactica lor se pare că are efect.

Observăm astfel că admirația multora dintre mileniali față de socialism se datorează în mare parte unei viziuni utopice, aproape anarhice, în legătură cu socialismul, în care statul are un rol foarte redus. Așadar, e cât se poate de lesne de înțeles de ce un număr semnificativ de mileniali se consideră socialiști fără să înțeleagă caracteristica definitorie a acestuia, și anume, deținerea de către stat a mijloacelor de producție și abolirea proprietății private. Ei nu țin astfel cont de faptul că sistemele socialiste duc, în mod inevitabil, la stagnare economică, iar proprietatea colectivă și centralizarea puterii înseamnă o invitație la tiranie care a fost acceptată aproape fără excepție de regimurile socialiste. În aceste condiții, e cât se poate de lesne de înțeles faptul că, pentru majoritatea milenialilor, socialismul reprezintă doar o amăgire…

Te invit la bord pentru a te convinge încă o dată, dacă mai era nevoie, că socialismul are mult mai multe povești captivante de spus decât liberalismul.