Taci și sărută-mă! - Uneori un sărut schimbă totul…

Taci și sărută-mă / Just Kiss Me de Rachel Gibson este în același timp povestea unei fiice, a unui star de cinema și a unei femei ca oricare alta, care, iubește și este iubită. Taci și sărută-mă este povestea lui Vivien Leigh Rochet, o tânără cu nume predestinat celebrității.

„Vivien avea o mulțime de fani aici în Charleston. Fata simplă care plecase din orașul natal devenise un mare star de cinema la Hollywood. Macy Jane fusese cea mai mare fană a ei și nu-și ascunsese mândria niciodată. Nu că ar fi încercat vreodată să își ascundă emoțiile. Era atât de mândră de singurul ei copil!”

Autoarea cărții, Rachel Gibson este o scriitoare americană de romane de dragoste, debutând în urmă cu 20 de ani cu titlul Simply Irresistible, un succes remarcabil care a transformat-o rapid în autor de bestselleruri New York Times și USA Today. Publicația americană The State, surprindea succint talentul autoarei, scriind despre Gibson că: „are iscusința de a scrie cărți care te fac să zâmbești. De asemenea are darul de a scrie scene care te fac să lăcrimezi”. 

Vivien Leigh Rochet a fost o fetiță ușor plinuță, care adora înghețata și care făcea liste cu ce își va cumpăra când va fi bogată. Fetița ce purta numele unui fost mare star de cinema a crescut într-un cartier de bogătași, locuind, nu întâmplător, de la vârsta de 5 ani în garajul familiei Whitley-Shuler, pentru care Vivien și mama ei făceau curățenie în casă. Tatăl ei murise înainte ca ea să se nască fără a fi apucat măcar să se însoare cu mama ei. Sau cel puțin aceasta era povestea „oficială”…

„Crescuse înconjurată de familii bune, dar nu se integrase niciodată. Ai ei nu aveau orașe, sau poduri sau terenuri de golf cu numele lor. Ai ei munciseră din greu ca să răzbată, iar arborele lor genealogic arăta mai curând ca o tufă crescută în toate direcțiile decât ca un stejar impunător.”

O regăsim pe Vivian mai târziu, în jurul vârstei de 25 de ani, cu o carieră realizată în cinematografie, ducând viața unui adevărat star de cinema. Moartea mamei ei, Macy Jane Rochet, o scoate din ritmul vieții agitate pe care o duce acum, iar reîntoarcerea acasă, „în casa ca o bomboană” pe care i-o cumpărase mamei ei din banii câștigați ca actriță, este un moment de aducere aminte, de introspecție dar și de mari schimbări.

„Macy Jane Rochet încetase din viață, iar poveștile false din ziarele de scandal păreau atât de triviale. Atât de stupide. Fusese o vreme când nimănui nu-i păsa într-atât de Vivien Rochet încât să-i publice numele, cu atât mai puțin să inventeze întregi povești despre ea. O vreme în care ar fi dat orice să fie menționată în tabloide și să vadă poze cu ea tronând pe copertele revistelor. Mama ei nu mai era și dintr-o dată, viața lui Vivien părea stupidă și trivială.”

Tristețea morții mamei ei, îi este oarecum alinată de apariția unei vechi cunoștințe din copilărie. Henry Whitley-Shuler, unul din cei doi băieți ai familiei Shuler, în garajul căreia Vivien locuise de mică. Henry nu o simpatizase deloc pe Vivien când era copil, în principal din cauza faptului că o surprindea deseori cotrobăindu-i prin lucruri, în timp ce, chipurile, făcea curățenie prin camera lui. Credea despre ea că are „mâini lipicioase” și „un caracter dezagreabil”, și se temuse oarecum de Vivien în momentul în care aceasta aflase niște secrete sensibile despre el. Îi descoperise o cutie cu prezervative pe jumătate consumată la numai 13 ani, în sertarul cu șosete, și, mai mult decât atât, aflase secretul despre Tracy Lynn. Din fericire pentru el, Vivien nu a deconspirat niciodată aceste lucruri. 

„Nu știa multe despre căsnicie însă îi plăcea ideea de a se îndrăgosti și de a-și împărți viața cu cineva. De a găsi un bărbat care să o susțină și care să nu fie intimidat de succesul ei. I-ar fi plăcut să încerce într-o zi dar existau o mulțime de probleme ce blocau acel drum.”

Henry, la rândul lui cunoscuse succesul pe Wall Street și avusese o carieră înfloritoare. Un eveniment nefericit l-a făcut să renunțe la Wall Street și să se întoarcă acasă în Charleston, dar totodată să înceapă să privească viața cu alți ochi. Odată reîntors în orașul natal, Henry a avut ocazia să o cunoască mai bine pe mama lui Vivien și să se apropie mai mult de ea. Așa se face că acum el, și mama acestuia, Nonnie (Eleanor Whitley-Shuler), erau singurii capabili să îi poată da mai multe detalii despre ultimele momente din viața mamei ei. 

Prin intermediul lor, Vivien va afla așadar că mama ei nu mai locuise în casa „ca o bomboană” cumpărată de ea, ci în garajul pe care îl considera adevăratul ei cămin, dar și că, între timp, Nonnie îi făcuse respectivul garaj cadou. Medicul legist avea să o informeze că mama ei murise în urma unui infarct miocardic provocat de un embolism pulmonar.

„Făcu o pauză iar lui Vivien îi venea să-i ia telefonul și să-l arunce cât acolo. Cu fiecare punct din prezentarea programului ei, anxietatea îi creștea. Era prea mult. Era pur și simplu prea mult.”

Vivien este însoțită în orașul ei natal de asistenta personală Sarah, care o înștiințează în momentul în care încearcă să pună la punct împreună cu Nonnie detaliile înmormântării mamei ei, de programul încărcat care o așteaptă. Prânzuri cu regizori celebri în vederea obținerii de noi roluri, prima lectură a scenariului unui serial de succes, apariții în reviste și show-uri TV, etc. Însă în momentul de față toate aceste lucruri îi par lui Vivien străine de viața ei. Singurul lucru care o preocupă este înmormântarea…

„Deopotrivă ascuțită și surdă, tristețea lui Vivien era o constantă în sufletul și în inima ei”.

Nonnie este ajutorul ei cel mai de preț în timpul acestor pregătiri, și trebuie să recunoască faptul că, priviți cu ochii unui adult, atât doamna Shuler, cât și fiul ei Henry, nu mai sunt oamenii răutăcioși pe care îi vedeau ochii ei verzi de copil.

Vivien rămâne fără asistenta ei personală, întrucât aceasta trebuie să se întoarcă la Los Angeles pentru a fi cu prietenul ei, ajungând în schimb să își petreacă tot mai mult timp împreună cu Henry, cel care o descoperă și el, la rândul lui, cu ochii unui adult de 35 de ani. După ce renunțase la cariera de pe Wall Street, fostul absolvent de Princeton, Henry se întorsese acasă unde avea un mic atelier de mobilă. Actuala lui activitate îl făcea foarte fericit.

„Nonnie puse mâna pe mâna lui Vivien și o strânse ușor. Atingerea neașteptat de tandră a femeii în vârstă o făcu pe Vivien să se piardă cu firea și nu mai putu să-și țină în frâu durerea. Din spatele ochelarilor de soare lacrimile începură să curgă și un hohot de plâns îi scăpă printre buze. Ce o să se facă fără mama ei?”

Apariția lui Spence, fratele lui Henry, căsătorit cu o femeie aleasă de mama lui, care avea să aleagă probabil o soție și pentru Henry la un moment dat, o pune pe gânduri pe Nonnie. Aceasta observă cum Spence încearcă să flirteze cu Vivien și îl trimite pe Henry să redreseze situația. Asta pentru că uneori, la suferință, oamenii pot face lucruri greșite…

Pe tot parcursul cărții, autoarea inserează fragmente din jurnalul ei de adolescentă. Aflăm așadar din acest jurnal, cum, și în ce împrejurări a obținut Vivien primul rol din viața ei, în ce ritm își schimba mama ei iubiții, cât de tare se rușina când copiii de la școală spuneau despre mama ei că este nebună, dar și care erau relațiile ei cu frații Shuler (Spence și Henry) pe vremea când, atât ea, cât și ei, creșteau liniștiți în casele mamelor lor. Atât ea, și ei, crescuseră fără tată…

Mai târziu aflăm că aproape toate personajele cărții dețin, sau încearcă să ascundă, câte un secret. Care este secretul lui Henry și al lui Tracy Lynn? Dar cel al lui Nonnie și al lui Fredrickk Shuler? Ce secrete ascund Macy Jane și Vivien? Ce legătură există între Vivien și Spence? Vom afla toate acestea pe parcurs, odată cu o frumoasă și complicată poveste de dragoste ce avea să înceapă în cel mai nepotrivit moment cu putință. Misterele personajelor îți vor menține treaz interesul pentru lectură, în timp ce povestea de dragoste va face deliciul acestei cărți potrivite pentru o după amiază liniștită de duminică…

„Ochii îi alunecară pe partea din față a rochiei ei și se holba la abdomenul ei de parcă ar fi putut să-și vadă copilul. Bineînțeles că nu putea, dar el era acolo. În siguranță, la căldură, crescând sub inima femeii pe care o iubea. Se chinuise din răsputeri să treacă peste sentimentele pe care le avea pentru ea, dar în secunda în care ea intrase în mașină, ele îl copleșiră din nou. Îi era imposibil să înăbușească haosul ce-l răscolea.”

TESTIMONIALE

„Personajele lui Gibson sunt ciudate și îndrăgite, iar dialogul isteț și energic te amuză la fiecare pagină citită.” - Publisher’s Weekly

„Gibson creează acel tip de eroi care îi lasă pe cititori cu gura căscată și cu răsuflarea tăiată.” - Dolly Moiseeff, The Oakland Press

„Universul poveștilor lui Gibson este amuzant, confortabil și plăcut. Voi profita de orice oportunitate pentru a-l vizita.” - Rachel Potter, All About Romance