O viață câștigată: Scapă de regrete, alege să fii împlinit

 

Dr. Marshall Goldsmith este un coach renumit la nivel internațional în domeniul leadershipului și este inclus în Thinkers 50 Hall of Fame – una dintre cele mai valoroase distincții care se acordă în domeniul managementului și afacerilor. 

 

Marshall Goldsmith are un doctorat la Anderson School of Management, în cadrul UCLA, și a fost consultant, în calitate de coach, pentru peste 200 de CEO și echipele lor de management. 

Goldsmith este și autorul mai multor cărți, dintre care amintim: „Triggeri”, bestseller Wall Street Journal și New York Times, apărut în limba română la Editura ap!, „What Got You Here Won’t Get You There„, bestseller New York Times și câștigător al premiului Harold Longman Award pentru Cea mai bună carte de business a anului, „Mojo”, „How Women Rise”, „Lifestorming”, și multe altele.

 

O viață câștigată este definită de autor astfel:

 

 

Așadar, o viață câștigată presupune foarte puține lucruri:

 

•    Să-ți trăiești propria viață, nu versiunea altcuiva: trebuie să ai curajul să uiți tot ce au spus ceilalți despre tine și să refuzi să te mai conformezi așteptărilor lor, făcând în schimb ceea ce îți dorești tu;

•    Să te angajezi să „câștigi” în fiecare zi și să faci un obicei din asta; 

•    Să asociezi momentele în care câștigi cu ceva mai important decât simpla ta ambiție personală.

 

Inspirându-se din budism, autorul își îndeamnă cititorii să devină conștienți de efemeritatea lor și să evite marea boală a Occidentului „Voi fi fericit când…”. În acest sens, el ne oferă pe parcursul acestei cărți sfaturi practice 

pentru a depăși obstacolele de natură mentală care ne împiedică în acest moment să trăim viața pe care ne-o dorim și care ne fac să ne mulțumim în schimb, cu o stare în care nu suntem nici fericiți, nici nefericiți.

 

Cartea este împărțită în 2 părți după cum urmează:

 

 

 

Încă din debutul acestei secțiuni, autorul atrage atenția asupra „marii boli” de care au început să sufere din ce în ce mai mulți occidentali: „Voi fi fericit când…”: voi obține o promovare, voi conduce o Tesla, etc. Iar când obținem  acele lucruri pe care ni le-am propus, ne trezim că suntem în continuare nefericiți, și ne propunem noi obiective, și mai îndrăznețe, care ar putea să ne aducă fericirea. Ne pomenim astfel trăind, pe ceea ce Buddha numea tărâmul  „fantomei înfometate”, care mănâncă încontinuu, dar nu se satură niciodată. 

 

De aceea, e necesară o schimbare de mentalitate, pentru a învăța să prețuim clipa prezentă și a scăpa de această tendință nesănătoasă ca fericirea noastră să depindă mereu de ceva din viitor. 

Iată cum ne va ajuta această primă parte să ne formăm o mentalitate de învingători:

 

 

Paradigma Fiecărei Respirații este o modalitate, inspirată de budism, de înțelegere a sinelui și a locului pe care-l ocupăm fiecare dintre noi în întregul timpului nostru pe pământ. Potrivit acestei metafore a lui Buddha, viața este o succesiune de momente discrete de reîncarnare constantă, dintr-un sine anterior într-unul prezent. Prin urmare, noi nu suntem aceiași în toate momentele vieții noastre, pentru că suntem într-un proces continuu de transformare. Acestea fiind spuse, nu ar trebui să ne învinovățim pentru greșeli din trecut, ale unui sine anterior, care nu mai există în prezent. Trebuie să învățăm să construim un zid psihologic între sinele nostru din trecut și cel prezent.

 

Acceptând efemeritatea tuturor lucrurilor, vei înțelege că persoana care ai fost cândva nu este egală cu o sentință pe viață de a rămâne aceeași persoană astăzi sau în viitor. Te poți desprinde de greșelile din trecut și poți merge mai departe, devenind în fiecare zi tot mai bun.

 

Celor care nu sunt capabili încă să ridice un zid psihologic între versiunile lor trecute și cele actuale, autorul le propune exercițiul celor două scrisori:

 

Scrisoarea Unu: este o scrisoare către o versiune anterioară a ta, în care să îți exprimi recunoștința pentru un lucru pe care acesta l-a realizat și care te-a făcut, într-o anumită măsură, un om mai bun astăzi.

 

 

Scrisoarea Doi: Este o scrisoare din partea ta, cel din prezent, către o versiune viitoare a ta, de peste unul, cinci sau zece ani. Descrie investiția – sub forma sacrificiului, efortului, educației, relațiilor, disciplinei – pe care o  faci acum în beneficiul persoanei căreia îi este adresată scrisoarea.

 

 

Te-ai întrebat vreodată ce te împiedică să trăiești viața pe care ți-o dorești cu adevărat? Ce îi împiedică pe oamenii care dețin funcții importante să spună „stop”, să renunțe la funcții și să facă ceea ce își doresc cu adevărat? 

 

Autorul a identificat câteva posibile cauze în acest sens:

 

1.    Inerția. Este mai simplu să persistăm în starea în care ne aflăm, în loc să căutăm altceva. 

2.    Influența părinților. Părinții ne „programează” încă din copilărie, prin calificativele pe care ni le dau: frumos, deștept, ambițios, delăsător pentru un anumit traseu pe care îl vom alege în viață. Dar ei nu au întotdeauna 
dreptate, de aceea putem alege foarte bine să ne deprogramăm.

3.    Obligația. De multe ori, din cauza promisiunilor pe care le facem celorlalți, nu ne putem ține promisiunile față de noi înșine. 

4.    Blocajul mintal. Mulți oameni nu reușesc să își croiască un drum care să îi facă fericiți în viață pentru că pur și simplu nu știu să își reseteze identitatea și să se prezinte într-o nouă lumină în lume.

5.    Devotamentul față de statu-quo. Eșecul nostru de a ne adapta la ritmul rapid al schimbării ne blochează în același mod ca lipsa de imaginație. Dacă nu reușim să ținem pasul, obosim și rămânem în urmă. Și când rămânem în urmă, 
trăim în trecutul celorlalți.

6.    Distragerile care ne oferă satisfacții de moment de tipul Facebook, Twitter, Instagram. Oricine și orice ne poate îndepărta atenția de la ce ar trebui să facem, convingându-ne să facem ce vor alții. Dar asta înseamnă să nu ne 
trăim propria viață.

7.    Proasta gestionare a timpului. Când suntem tineri avem tendința să risipim timpul fiind convinși că mai avem suficient, iar când suntem mai în vârstă, ne gândim că nu mai avem suficient timp pentru a ne realiza visurile. 

 

 

Autorul ne dezvăluie în continuare cele patru atribute esențiale care ne vor ajuta să ne bucurăm de succes în orice inițiativă pe care o vom avea la un moment dat: motivație, abilitate, înțelegere și încredere, la care adaugă: necesitatea de a avea un sprijin, precum și o piață receptivă pentru fiecare dintre sarcinile sau obiectivele noastre specifice.

 

1.    Motivația: Vreau să trăiesc o viață care va crește împlinirea și va minimiza regretul.

2.    Abilitatea: nivelul de calificare de care ai nevoie pentru a îndeplini cu succes sarcina aleasă. Abilitatea noastră nu constituie un talent izolat, ci un portofoliu de calități și trăsături de personalitate care trebuie să 
corespundă cu viața pe care dorim să o trăim.

3.    Înțelegerea: înseamnă să știi ce să faci și cum să faci lucrul respectiv. De asemenea, este primordial să înțelegi diferența dintre bun și insuficient de bun pentru a face un anumit lucru.

4.    Încrederea: este credința că poți reuși. 

5.    Susținerea: reprezintă ajutorul extern de care ai nevoie pentru a reuși.

6.    Piața: Dacă nu există o piață pentru ceea ce oferi, abilitățile, încrederea și susținerea ta nu vor conta absolut deloc pentru a reuși.

 

 

Autorul te provoacă să-ți descoperi adiacența, mai precis, să-ți descoperi calitatea care te distinge de alți oameni și să începi să vezi toate oportunitățile în care respectiva abilitate ți-ar putea fi de ajutor. Adiacența îți crește extraordinar de mult opțiunile.

 

Al doilea exercițiu te va ajuta să depășești cel mai mare obstacol care te împiedică să-ți câștigi viața: incapacitatea de a te decide cum ar trebui să fie viața ta. Odată ce vei avea o idee foarte clară în legătură cu acest lucru, vei ști foarte limpede ce să faci pentru a trăi viața pe care ți-o dorești.

 

 

Acest trio de variabile independente – Acțiune, Ambiție și Aspirație – guvernează orice progres spre viața pe care o căutăm pentru noi. El se referă la trei aspecte esențiale ale procesului de obținere a unei vieți câștigate:

 

•    Acțiunea se referă la ce facem în prezent

•    Ambiția reprezintă ceea ce vrem să obținem.

•    Aspirația înseamnă cine vrem să devenim.

 

 

 

Primul exercițiu din această secțiune te va ajuta să devii unul dintre eroii tăi și să nu te mai mulțumești doar să-i admiri fără să faci nici cel mai mic pas în direcția imitării lor.

Al doilea exercițiu te va ajuta să rezolvi dihotomiile care îți caracterizează personalitatea și viața și să alegi varianta optimă pentru tine. Vei obține astfel la final o listă cu calitățile tale definitorii. Aceste calități îți 
influențează nu doar lucrurile la care aspiri, ci și șansele de a le obține.

 

 

OPORTUNITATEA ȘI RISCUL sunt cele două variabile-cheie pe care ar trebui să le iei în considerare în orice decizie de „investiție”, fie că investești resurse materiale sau timp, energie sau loialitate. Oportunitatea reprezintă amploarea și probabilitatea beneficiului care derivă din alegerea ta. Riscul reprezintă amploarea și probabilitatea costului generat de alegerea ta. Atunci când cele două sunt corect evaluate, cel mai probabil rezultatul va fi în favoarea ta.

 

 

Autorul înțelege prin geniul unei persoane străduința acesteia de a obține excelența în domeniul ei de competență sau un talent care este evident atât pentru prieteni, cât și pentru necunoscuți deopotrivă.

 

În descoperirea adevăratului geniu trebuie să ținem cont de următoarele lucruri:

 

1.    Descoperirea geniului cere timp
2.    Talentul potrivit nu poate străluci în rolul nepotrivit

3.    Să fii specialist într-un anumit domeniu de activitate nu înseamnă să ai un singur talent;

4.    Trebuie să ne căutăm geniul în talentul nostru special și în ceea ce ne face unici;
5.    Poți începe ca generalist și să te specializezi în timp, pe măsură ce îți descoperi talentul special.

 

 

Notează-ți, timp de cel puțin o lună, ceea ce îți transmit ceilalți cu privire la geniul tău latent.

 

Al doilea exercițiu constă în a invita acasă șase oameni care se cunosc bine unul pe celălalt. Fiecare invitat va spune care crede că este talentul lui special, urmând ca ceilalți cinci invitați să comenteze pe baza acestei afirmații. 

 

Fiecare invitat va beneficia astfel de 36 de opinii similare sau contrare.

 

 

Dacă în prima parte a cărții autorul ne vorbește despre mentalitatea pe care trebuie să o avem pentru a trăi o viață câștigată, în a doua parte a cărții, autorul ne vorbește despre acțiunile pe care trebuie să le întreprindem în acest sens. Iată mai exact despre ce este vorba:

 

OBIECTIVUL REVIZUIRII PLANULUI DE VIAȚĂ (LIFE PLAN REVIEW SAU LPR) este eliminarea decalajului dintre ceea ce plănuiești să faci în viață și ceea ce ajungi să faci, concret.

LPR reprezintă un exercițiu de automonitorizare: ți se cere să efectuezi o revizuire săptămânală a efortului tău de a câștiga viața pe care susții că ți-o dorești. O altă cerință a LPR este că trebuie să-ți împărtășești rezultatele cu alți oameni – în cadrul unei comunități –, nu doar pentru a rosti niște numere, ci pentru a le compara și a vă ajuta reciproc.
În esență, LPR reprezintă un mecanism de responsabilizare. Ne determină să fim mai responsabili pentru comportamentul nostru, făcându-ne răspunzători, în mod regulat, în fața altor oameni. 

LPR constituie o structură simplă, în patru pași, care își pierde mare parte din forță în lipsa unei comunități:

 

Pasul 1. În LPR, tu și fiecare membru al ședinței săptămânale răspundeți pe rând la o serie prestabilită de șase întrebări menite să vă îmbunătățească viața. „Am făcut tot posibilul să...?”

Pasul 2. În zilele dintre ședințele săptămânale, răspunzi zilnic la aceste întrebări – pentru a crea obiceiul automonitorizării.

Pasul 3. Revizuiește-ți planul în funcție de relevanță și nevoile personale o dată pe săptămână. Când măsori efortul, îți monitorizezi calitatea încercărilor.

Pasul 4. Nu acționa de unul singur, pentru că LPR este prin definiție o acțiune de grup. Simțul practic ar trebui să-ți spună că revizuirea planului în compania selectă a altora este net superioară revizuirii lui individuale.

 

Cea mai valoroasă trăsătură a LPR este faptul că oamenii iau parte la o astfel de sesiune pentru a se ajuta reciproc. Astfel, LPR devine de foarte multe ori mai mult decât ce s-a dorit inițial.

 

 

„Dacă ți-aș putea da doar un singur sfat menit să-ți mărească șansele de a trăi o viață câștigată, acesta ar fi următorul: Cere ajutor. Ai nevoie de el mai mult decât îți dai seama.”

 

Participarea la procesul LPR mai are un avantaj: ne ajută să depășim unul dintre cele mai mari obstacole în calea unei vieți câștigate, refuzul de a cere ajutor. Autorul te va convinge astfel că încercând să obții totul de unul singur, nu te vei alege cu o viață mai „câștigată”, mai glorioasă sau mai satisfăcătoare

 

Exercițiul din această secțiune te învață să arăți recunoștință pentru toate lucrurile bune din viața ta. El constă în a întocmi o listă cu cele mai importante realizări ale tale (între cinci și zece), în special cele în care succesul ți  s-a părut pe deplin meritat. Apoi, imaginează-ți că ai fost invitat să primești un premiu pentru fiecare reușită și ești așteptat să ții un discurs de mulțumire în fața tuturor rudelor, colegilor și prietenilor. Cui i-ai mulțumi? Și de ce?

 

 

Acest capitol ne răspunde la două întrebări fundamentale pentru această temă:

 

 

Câștigul se termină când realizăm ceea ce ne propunem, sau când circumstanțele schimbătoare ce țin de lume sau de noi înșine anulează necesitatea de a continua ceea ce am făcut până atunci. 

 

 

Câștigul începe când hotărâm că trebuie să ne recreăm viața, să ne-o facem a noastră chiar dacă ideea aparține altcuiva.

Între început și sfârșit trebuie să renunțăm la multe lucruri – la rolul, identitatea, loialitatea noastră față de trecut, așteptările noastre – apoi să luptăm cu înverșunare pentru a ne găsi un scop nou. Acesta e modul în care ne  câștigăm fiecare început din viață. Trebuie să închidem o ușă de o parte a vieții noastre și să deschidem una nouă.

 

Așadar, strategia cu ajutorul căreia poți face un obicei din a câștiga presupune să:

 

 

Pe parcursul vieții vei trăi momente de tranziție, momente de cotitură sau crize, care vor marca sfârșitul unei etape și începutul alteia. Aceste momente nu sunt un răgaz de la procesul de a câștiga, ele constituie încă un element 
esențial al acestuia.

 

 

Înainte să-ți câștigi în mod eficace următoarea etapă din viață, trebuie să te detașezi de vechea etapă pe care susții că ai lăsat-o în urmă. Când suntem capabili să ne detașăm de versiunile noastre anterioare, renunțarea la toate tiparele din trecut, cu scopul de a crea un nou sine, devine la fel de ușoară ca gestul de a stinge lumina când ieși din cameră.  

 

 

Nu există niciun mister legat de modul în care ne formăm un obicei bun. Este un concept comportamental bine documentat în prezent, descris, de obicei, ca o secvență în trei etape a Stimulului, Răspunsului și Rezultatului. Dintre acestea, a doua etapă, răspunsul nostru la un stimul este elementul care contează cel mai mult. Acesta este elementul pe care-l putem controla și schimba. Gândește-te doar cum ai reacționa dacă, atunci când ai da-o în bară, cineva (profesor, părinte, șef) ți-ar spune doar atât: „Poți mai mult!„.

 

 

Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, a spus cândva: „Ceea ce vezi e tot ce există” („What you see is all there is”), născocind WYSIATI, acronimul adoptat la scară amplă – pentru a sublinia cu câtă repeziciune folosim informațiile limitate pe care le avem la dispoziție ca să tragem concluzii pripite. 

 

Eșecul de „a lovi mingea” este unul dintre cele mai consecvente tipare de comportament ale noastre. Se manifestă pe parcursul întregii zile – când ne ignorăm copiii la micul dejun, pentru că repetăm în minte prezentarea pe care o avem de  ținut mai târziu; când suntem distrași în timpul unei ședințe, pentru că rememorăm o convorbire telefonică supărătoare din urmă cu 10 minute; când îi catalogăm pe oameni în funcție de cele mai proaste momente ale lor, refuzând să-i  iertăm sau să acceptăm că oamenii se schimbă. Când nu reușim să lovim mingea din fața noastră, nu reușim să facem tranziția. Nu reușim să vedem că ceva în lumea noastră, mare sau mică, s-a schimbat și trebuie să ne confruntăm cu noua realitate.

 

 

Gândește-te la ce e imposibil pentru tine și apucă-te să faci acel lucru!

 

PLĂTEȘTE PREȚUL 

 

Viața câștigată are un preț pe care trebuie să-l plătești. Iar prețul nu se referă la bani, ci la efort, la sacrificii, la riscuri, la probabilitatea unui eșec, dar și la capacitatea de a-l evita. Unii dintre noi suntem dispuși să plătim 
acest preț. Alții nu, din motive pe care cu siguranță ajungem să le regretăm mai târziu. Dar nu ar trebui să ajungem la regret. Regretul este prețul pe care-l plătești pentru neplata prețului.

 

Pentru a lua decizii mai inteligente cu privire la ocaziile în care ar trebui să plătești prețul și cele în care nu ar trebui să o faci, trebuie mai întâi să soluționăm dihotomia omniprezentă dintre satisfacția amânată și satisfacția imediată. Plata prețului poate fi un sinonim pentru satisfacția amânată (după cum neplata prețului este un sinonim pentru satisfacția imediată). Satisfacția amânată înseamnă rezistența la recompense mai mici, plăcute, de dragul unor recompense mai mari, mai importante, obținute mai târziu. Prin urmare, pentru a te bucura de o viață extraordinară, trebuie să accepți faptul că reușitele pe termen lung implică sacrificii pe termen scurt.

 

 

Analizează timp de o zi fiecare dilemă cu care te confrunți folosind dihotomia satisfacției amânate versus satisfacția imediată. Când vine vorba de orice decizie (poate fi legată de o dietă, un viciu sau practicarea unui sport), ia o pauză de șapte secunde, apoi întreabă-te: Pot să amân satisfacția din acest moment de dragul unei recompense mai mari în viitor sau aleg calea ușoară și mă mulțumesc cu satisfacția imediată? 

 

 

Credibilitatea este una din cele două calități esențiale pentru a crea un impact pozitiv și pentru a-i convinge pe oameni să facă alegeri bune. Credibilitatea creează influență. Cele cinci reguli ale lui Peter Drucker pentru  câștigarea  credibilității se vor dovedi de un real folos pentru a obține mai multă credibilitate, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că să fii competent e una, dar să fii recunoscut pentru asta e altceva. Nu e de ajuns să obții credibilitate având doar competență, nu și recunoaștere. Credibilitatea trebuie câștigată de două ori. Altfel, îți diminuezi abilitatea de a face o schimbare pozitivă – și reduci impactul vieții tale.

 

 

Empatia este a doua calitate profund personală care ne modelează abilitatea de a crea un impact pozitiv, pentru că ea reprezintă una dintre cele mai importante variabile în construirea relațiilor. Ca majoritatea lucrurilor importante,  este o disciplină care trebuie învățată. În vreme ce credibilitatea ne ajută să-i influențăm pe alții, empatia ne ajută să clădim relații pozitive, însă ambele servesc aceluiași scop: producerea unei schimbări pozitive.

 

Exercițiul pe care ți-l propune autorul în finalul acestei cărți este unul pe care să îl faci pentru tot restul vieții tale pentru a trăi viața câștigată pe care o meriți:

 

„Dacă ar trebui să păstrez un bilet pentru tot restul vieții, ca să-l pot citi în orice moment al zilei și să-mi reamintesc cum ar trebui să mă comport pentru a dobândi o viață câștigată, iată ce mesaj aș scrie pe el:

 

Sunt eu acea persoană care vreau să fiu în acest moment ?

 

Fă acest exercițiu o dată, cu un răspuns afirmativ, și vei descoperi că ai câștigat momentul. Fă asta în mod obișnuit și constant, și vei crea o serie de numeroase momente câștigate, care se vor tot prelungi, devenind din zile luni și  apoi ani, adăugându-se cu toți unei vieți câștigate.”