O viaţă de povestit

Louis Zamperini a murit la vârsta de 97 de ani, la data de 2 iulie 2014. Cu doar două zile înainte, manuscrisul fusese finalizat şi trimis redactorilor pentru publicarea cărţii. “Dar, din păcate, moartea vine după fiecare dintre noi – chiar și pentru cei ca Louie, care merită să trăiască veșnic.”, spune coautorul David Rensin, cu regret că nu au putut sărbători împreună lansarea cărții pentru care lucraseră timp îndelungat. Pagina web a lui David Rensin poate fi vizitată aici: http://www.tellmeeverything.com/index.html

“Ce ai făcut după război? Care este secretul tău pentru o viaţă mai bună? Ce rol are credinţa în asta? Nu ceda, nu renunța, este răspunsul lui Louis Zamperini la aceste întrebări.Nu este uşor să îţi găseşti motivaţia când te prăbuşeşti cu avionul, când pluteşti în derivă pe o plută în ocean în timp ce rechinii îţi dau târcoale sau când eşti captiv şi torturat într-un lagăr de prizonieri. Nu mai există timp pentru meditaţie. În Nu ceda, nu renunța învăţaţi că tot ceea ce puteţi face este să vă păstraţi sănătatea mintală şi să vă rugaţi să supravieţuiţi. Reîntors acasă și confruntându-se cu proprii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și vindecarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri motivaţionale de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.

Important nu e cum câştigi, ci cum pierzi

Louis Zamperini istoriseşte şi cursa de atletism, de după terminarea liceului, la care a luat parte, fiind înscris de fratele său la competiţia Compton Invitational ţinută la stadionul Memorial Coliseum din Los Angeles, în 1936. Fair-play-ul şi motivaţia nu i-au lipsit încă de pe atunci. Chiar dacă a pierdut, după trei ani de la prima victorie, el şi-a felicitat adversarul, pe Norman Bright. „M-am întrebat de multe ori cum aş reacționa atunci când voi pierde. Mi-ar fi ruşine? Aș fi plin de resentimente? Aș fi furios? Sincer, habar n-aveam.” (Louis Zamperini)Sportul a fost şi va fi întotdeauna o metodă de dezvoltare personală. Este nevoie de o voinţă sâcâitoare, de multă pasiune şi disciplină. Cazul lui Zamperini nu implică disciplina în afara pistei de atletism, însă cu răbdare şi motivaţie, odată cu înaintarea în vârstă, trupul şi mintea s-au educat, au evoluat, născând astfel, ceea ce putem numi ca fiind mens sana in corpore sano  (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Înţelepciunea căpătată de Louis Zamperini este un exemplu de motivaţie. Chiar dacă această nevoie de competiţie şi de recunoaştere a fost întreţinută de fratele său, Pete, toată această pregătire sportivă l-a ajutat pe mai departe, chiar dacă la acea vreme nici nu bănuia ce aventuri îi rezervă viaţa.

Un scurt material video despre Louis Zamperini îl puteţi urmări AICI.

Pregătirea îţi determină supravieţuirea

Ascultând această carte audio puteți observa că felul în care alegeţi să priviţi și să înțelegeţi încercările și greutățile pe care vi le pune dinainte destinul ține numai și numai de voi. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să se motiveze şi să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: ”Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”

În Nu ceda, nu renunța, Louis Zamperini oferă şi câteva sfaturi. Pe unele dintre ele ar trebui să le avem în gând mereu, indiferent de ceea ce facem şi mai ales dacă începem să ne desconsiderăm propria viaţă, pentru că: „S-ar putea să simți, în timpul vieții tale aglomerate, că învățarea abilităților de supraviețuire va necesita prea mult timp, pe care tu nu-l ai. Dar o singură viață ai. Niciodată n-ar trebui să fii prea ocupat să o salvezi.” Instinctul de supravieţuire, la fel ca talentul sau inteligenţa, trebuie antrenat. Trebuie să fii motivat pentru a face acest lucru.

Ai încredere în ceea ce eşti, motivează-te!

În Nu ceda, nu renunța este prezentat şi un episod dramatic din largul oceanului, când Zamperini împreună cu alţi colegi s-a prabuşit cu avionul şi a plutit în derivă pe o plută. Oare de câtă motivaţie ai nevoie pentru a te menţine puternic din punct de vedere psihic, în momentele când, pe sub pluta în care te afli, rechini înfometaţi îţi dau târcoale?

Câteva remarci la adresa lui Louis Zamperini şi a cărţii Nu ceda, nu renunța

• „Una dintre cele mai incredibile vieţi americane ale secolului trecut” – revista People.
• „Un erou extraordinar.” – Publisher Weekly.
• „Sfatul final al unei legende de neînvins” – USA Today
• „Viaţa lui Louis Zamperini este o poveste care se potriveşte cu măreţia ţării pe care a slujit-o”, spune John McCain despre Louis Zamperini.

Nu uita să râzi

Zamperini vă îndeamnă să nu uitaţi să râdeţi. Acesta este unul dintre secretele spre succes. Un secret necesar pentru dezvoltarea personală a fiecaruia. Dincolo de pregătire şi de motivaţie, râsul ne ajută să supravieţuim.

Nu ceda, nu renunța este o lecţie de înţelepciune din care învăţați, printre altele, să aveți încredere în voi, să nu lăsați pe nimeni să vă distrugă demnitatea şi motivaţia şi să nu fugiți de voi înşivă, pentru că întotdeauna vom găsi o soluţie pentru orice.

Vindecarea unui erou

De fiecare dată când le vorbeşte oamenilor, în discursurile motivaţionale pe care le ţine, Louis Zamperini spune mereu că el nu se consideră un erou: „Când vorbesc undeva, să spunem la Ziua Veteranilor sau la celebrarea Zilei Eroilor și sunt prezentat ca un olimpic și un erou de război, corectez asta. Eroii sunt flăcăii și fetele care stau în public, fără picioare sau fără mâini sau o mamă sau un tată care și-au pierdut copilul în război sau și-au pierdut un frate sau o soră. ” Chiar dacă Louis Zamperini nu se consideră un erou, cu siguranţă pentru mulţi oameni, începând cu familia sa, el exact asta întruchipează.

Noţiunea de motivaţie nu este totuna cu optimismul şi, totuşi, se completează şi se alimentează reciproc. Există soldatul care spune: „A, războiul o să se termine în trei luni. Dacă el continuă să spună asta, indiferent dacă are sau nu dreptate – și dacă nu se află în locul nepotrivit, în același timp, cu un glonț sau o bombă –, atunci are şanse bune să supravieţuiască intact din punct de vedere mental. Dar tipul care stă pe spate și spune: Mda, voi, băieți, sunteți o grămadă de optimiști. Războiul nu se va sfârși niciodată, are mai puţine şanse.”

Secretul îndestulării poate reprezenta vindecarea sufletului oricărui om: „Deși nu poți controla întotdeauna ce se întâmplă în viață, poți controla reacția ta la acele lucruri.” În Nu ceda, nu renunța se găsesc amănunte interesante cu privire la acest subiect, inclusiv câteva citate ale Apostolului Pavel. Nu ceda, nu renunța vă poartă pe tot cuprinsul său, într-o călătorie a fricii, a speranţei, a trimfului, a iertării şi a iubirii. Vă încurajează să vă auto-motivaţi şi să nu uitaţi că până la urmă, aveţi nevoie de un nor ca să iasă soarele.După un război, rănile psihice se vindecă mai greu decât cele fizice. „Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu ceda niciodată!” (Louis Zamperini)

Povestea vieţii lui Louis Zamperini, a fost ecranizată în anul 2014, în filmul „Unbroken”(De neînvins), regizat de Angelina Jolie: Unbroken(De neînvins)

Fragmente din postfaţa cărţii Nu ceda, nu renunța:

Cynthia Zamperini Garris (fiica lui Louis Zamperini): „...în forul meu cel mai intim, ești prietenulmeu, profesorul, camaradul și campionul meu. Ești tatăl meu. Și, cu toată dragostea pe care o fiică o poate exprima, îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această lume, pentru a te putea cunoaște.”

Luke Zamperini (fiul lui Louis Zamperini): „Louis era iubitor. Ca majoritatea celor din generația lui, tatași-a exprimat dragostea prin fapte. Mai târziu în viață, a început să spună „te iubesc”. Dar mai înainte, își arăta dragostea știind că ai o nevoie și făcând pur și simplu ceva în privința asta.”

Clay Zamperini (nepotul lui Louis Zamperini): „Louis m-a învățat ce înseamnă să fii puternic, ce înseamnă să fii plin de compasiune. El m-a învățat că, agățându-mă de mânie și amărăciune, nu mi-aș face decât rău. Îmi spunea adesea că cel mai important lucru pe care ar trebui să mi-l amintesc este „să am tot timpul o expresie voioasă”. Nu contează cât de sumbră este situația, fie că ești pierdut pe mare, fie că doar ai o zi proastă, cheia pentru propria supraviețuire este să menții o atitudine pozitivă, voioasă.”

Draggan Mihailovich (producător şi scriitor): „Într-o zi, în 1999, Louie a vrut să mă ia în orașul său natal, Torrance, la distanță de câteva ieșiri de pe autostradă la sud de Los Angeles, pentru a-mi putea arăta Aerodromul Zamperini,aerodromul care fusese numit în onoarea lui. Materialul pe care îl făcusem pentru Louie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă se difuzase cu un an în urmă, dar eram prieteni acum, iar eu îmi făcusesem o datorie din a-l vedea ori de câte ori eram în Los Angeles. Louie își conducea mașina Subaru combi, iar eu eram puțin agitat, așezat în scaunul din dreapta, cu un bărbat de 82 de ani la volan. Dar, m-am gândit că, dacă putea să zboare cu avionul, atunci putea să conducă și o mașină. Primul lucru pe care l-am observat era că lui Louie îi plăcea să stea foarte jos și mult în spate, cu picioarele sale lungi întinse.”

David Rensin (coautor al cărţii Nu ceda, nu renunța) : „Timp de aproape șaisprezece ani, am avut cel mai mare respect pentru Louie Zamperini. El a trăit o viață miraculoasă, a dat un exemplu trainic și inspirator și m-a învățat mai mult decât m-am așteptat vreodată să învăț. Mă bucur atât de mult că a decis că încă mai avea ceva de spus lumii și dorința de afinaliza proiectul nostru care mocnea de mult! Toate lucrurile chiar lucrează împreună spre bine. Diavolul se poate să fi fost pe urmele lui Louie, dar Lucifer nu l-a prins niciodată.”

Cosmin Șofron

Actorul Cosmin Șofron este născut la data de 28 octombrie 1969, la București. La vârsta de 6 ani a început să joace tenis. Pentru următorii trei ani de zile, a crezut că acesta va fi viitorul său. Toate astea până într-o zi când a rupt la antrenament racordajul unicei sale rachete de tenis. Şi, fiindu-i prea ruşine să le spună părinţilor de această întâmplare – care în afară de faptul că putea însemna suspiciuni pe tema valorii sale ca tenisman (daca ar fi zis că e prea slab jucător, şi de aceea a rupt racordajul?), ar fi costat contravaloarea racordajului – Cosmin a renunţat să se mai ducă la antrenamente. A rămas însă un mare fan al tenisului. Şi ocazional, mai şi joacă.

A absolvit la Institutul de Teatru și Film, promoția 1997, la clasa profesorilor Alexandru Repan, Mitică Popescu și Victor Ștrengaru. Debutul său în teatru a avut loc în anul 1988 în mai multe spectacole de revistă la „Estrada Armatei”, sub îndrumarea regizorală a lui Nicolae Frunzetti. De atunci a jucat numeroase roluri în spectacole ca „Mantaua”, de N.V. Gogol (1991), „Bădăranii”, de Carlo Goldoni (2011) sau „Comedia erorilor”, de W. Shakespeare (2011).

De asemenea, activitatea sa este recunoscută și în film. La vârsta de 13 ani Cosmin Şofron apare în filmul „Vreau să ştiu de ce am aripi”. Un film care va fi într-adevăr un moment de referinţă şi pentru el, ca viitor actor, dar poate şi pentru filmul românesc, având în vedere nenumăratele premii pe care acest film le-a luat, şi în ţară şi în afara ei.  „Triunghiul morții” (1998) și „La Femme de L’Ombre” (2003) sunt doar alte două dintre filmele artistice în care Cosmin Șofron a mai fost distribuit. În spectacole de teatru pentru radio și televiziune și prezentări de televiziune a avut roluri principale în producții precum „Împăratul muștelor”(1994), „Sorocul”(2006), „Nota zero la purtare”(2004), „Nătăfleață și gâsca de aur”(2004) și multe altele.

La momentul actual desfăşoară în paralel cu activitatea de la teatrul "Excelsior" şi o intensă activitate ca regizor de dublaj şi traducător pentru studiourile de dublaje desene animate, în special pentru renumita firmă Disney.

AICI puteți accesa pagina web oficială a lui Cosmin Șofron

ACT și Politon vă oferă următoarele cărți audio lecturate/narate de către Cosmin Șofron:

• „Cum gândește omul”, de James Allen;
• „Putere nemărginită”, de Anthony Robbins;
• „Trezește uriașul din tine”, de Anthony Robbins;
• „Alege-te pe tine însuți”, de James Altucher;
• „Duhul tău lăuntric”, de Harry W. Carpenter;
• „Tu ești placebo”, de dr. Joe Dispenza;
• „Tu ești placebo – Meditația 1 și Meditația 2”, de dr. Joe Dispenza;
• „Tu ești soluția”, de Mark Victor Hansen și Bill Froehlich;
• „Principiile unei afaceri-star”, de Richard Koch;
• „Nu ceda, nu renunța”, de Louis Zamperini și David Rensin.