Manual de grădinărit

Ebook disponibil doar în format pdf!

Manual de grădinărit/ The Gardening Book: An Accessible Guide to Growing Houseplants, Flowers, and Vegetables for Your Ideal Garden de Monty Don, cu fotografii de Marsha Arnold este o enciclopedie de grădinărit care se adresează în egală măsură grădinarilor cu experiență, dar și începătorilor care vor să își creeze o grădină sau să își decoreze balconul/ apartamentul cu plante de apartament. Aceste pagini vor convinge pe oricine că grădinăritul poate aduce bucurie oricui, chiar și celor care nu au experiență în acest domeniu.

Fie că vrei să-ți cultivi propriile legume, să te conectezi cu natura sau să valorifici la maximum plantele de interior, Monty Don te va ajuta să descoperi potențialul spațiului tău, arătându-ți ce, unde și când să plantezi. „Manualul  de grădinărit” îți oferă bazele pentru a crește peste 100 de flori, plante comestibile, arbuști, plante de interior și multe altele – arătându-ți într-o singură pagină care este momentul potrivit pentru plantare, metoda adecvată, dar și  fotografii pas cu pas care să-ți facă munca mai ușoară.

Monty Don este, din 2023, prezentatorul  emisiunii de televiziune despre grădinărit de la BBC, Gardeners' World. Difuzată pentru prima dată pe 5 ianuarie 1968, emisiunea se află actualmente la a 57-a ediție. Prima serie a fost  prezentată de Ken Burras și a fost filmată în Grădinile Botanice din Oxford. Din 2011, emisiunea este realizată din grădina lui Monty Don, Longmeadow, din Herefordshire. Cei mai curioși dintre voi pot arunca o privire aici  (https://www.montydon.com/thegarden) pentru a-i admira grădina cu adevărat spectaculoasă. 

Dar Monty Don este mai mult decât grădinar și prezentator de televiziune, el este și autorul mai multor cărți, dintre care amintim: „The Complete Gardener”, bestsellerele Sunday Times „Nigel” și „My Garden World”, „The Jewel Garden” 
(împreună cu Sarah Don) și „Japanese Gardens” (împreună cu Derry Moore), care a fost nominalizată la premiile Edward Stanford pentru literatură de călătorie.

Potrivit lui Monty Don, grădinăritul nu este un proces complicat sau restrictiv, ci o activitate creativă și personală, în care nu există reguli fixe sau modele „corecte”. Indiferent de tipul ei, orice grădină poate aduce bucurie,  relaxare și beneficii pentru sănătatea fizică și mentală a proprietarilor, dacă este adaptată corect. Nu este nevoie nici de un gazon perfect, nici de flori sau plante specifice, important este ca spațiul să fie funcțional și potrivit  modului în care va fi folosit. În funcție de scopul cu care este creată o grădină, Monty Don identifică șase tipuri de grădini:

O GRĂDINĂ ÎN CARE SĂ TE DISTREZI

O astfel de grădină este destinată socializării, accentul căzând pe zonele de relaxare, care vor fi amplasate în funcție de soare și pe utilizarea spațiilor pavate, mai ales iarna. Plantele și decorul sunt secundare, urmând a fi alese  astfel încât să fie ușor de întreținut și adaptate sezonului.

O GRĂDINĂ COMESTIBILĂ

O grădină comestibilă oferă legume, fructe și ierburi proaspete, sănătoase și mai gustoase decât produsele din comerț, întrucât vor fi cultivate fără substanțe chimice și cu un impact redus asupra mediului. Chiar și într-un spațiu mic,  prin paturi supraînălțate, ghivece sau modelarea pomilor pe suporturi (spaliere sau garduri), se pot obține recolte variate. O astfel de grădină te va ajuta să redescoperi simplitatea și bucuria de a consuma alimente crescute de tine și  te va ajuta să refaci legătura ruptă cu natura.

O GRĂDINĂ CU VIAȚĂ SĂLBATICĂ

O grădină prietenoasă cu viața sălbatică poate fi în același timp frumoasă și productivă, contribuind la menținerea unui ecosistem sănătos chiar lângă casa ta. Natura locală este adesea subestimată, deși grădinile pot deveni habitate 
importante pentru insecte, păsări și alte animale, fiind mai sigure decât mediile agricole moderne. Cheia este crearea unui echilibru între specii, evitând pesticidele și „curățenia excesivă”, care distrug adăposturile naturale. Astfel,  grădina devine un spațiu viu, care susține biodiversitatea și oferă bucurie grădinarului.

O GRĂDINĂ PENTRU COPII MICI

O grădină pentru copiii mici trebuie să fie sigură, practică și adaptată nevoilor lor de joacă, fără a pierde din vedere plăcerea adulților. Cei mici au nevoie de un spațiu aproape de casă, cu o peluză rezistentă și moale, unde să se  poată juca liberi, chiar dacă o vor deteriora. În jurul ei se recomandă să fie plante rezistente, evitându-se însă cele toxice sau cu spini. Este important să existe și un spațiu dedicat copiilor, cum ar fi o căsuță în copac sau o zonă  de joacă, precum și o mică „grădină” cu plante simple și colorate pe care să le îngrijească. În același timp, adulții ar trebui să aibă un loc propriu de relaxare și supraveghere, integrat armonios în grădină.

O OAZĂ DE LINIȘTE

O grădină poate deveni o adevărată oază de liniște, un spațiu intim și retras, creat pentru relaxare și refacere. În acest caz, elementul esențial va fi intimitatea, obținută prin garduri, ziduri sau plante cățărătoare care protejează  spațiul de privirile indiscrete. În locul gazonului, se recomandă poteci și zone de odihnă înconjurate de vegetație bogată, parfumul plantelor urmând a contribui și el la starea de calm și relaxare. Alegerea amplasării depinde de  momentul zilei în care grădina va fi folosită cel mai mult. Atmosfera trebuie să fie una de abundență și relaxare, cu plante variate și chiar exotice, iar îngrijirea grădinii, chiar și minimă, va ajuta la reducerea stresului și la  crearea unui spațiu de deconectare reală.

Grădinărit fără grădină

Grădinăritul nu mai depinde exclusiv de spațiul exterior, tot mai mulți oameni creând grădini în interior, pe balcoane sau acoperișuri, folosind plante în ghivece și recipiente. Plantele de apartament trebuie alese și amplasate corect  în funcție atât de aspectul estetic, cât și de nevoile lor de lumină, umiditate și temperatură, deoarece sănătatea lor influențează direct aspectul spațiului. Deși pot fi cultivate multe tipuri de plante, acestea nu se combină  întotdeauna bine, fiind necesară adaptarea lor la condițiile specifice fiecărei încăperi. Grădinile în recipiente pot fi foarte variate și mobile, dar necesită udare regulată și atenție la greutatea ghivecelor, mai ales în spații precum  balcoanele sau acoperișurile.

PREGĂTIREA UNUI PLAN DE ACȚIUNE

Amenajarea grădinii trebuie să fie precedată de o observare atentă și de realizarea unui plan la scară. Astfel îți vei crea o percepție corectă asupra spațiului pe care îl ai la dispoziție și vei putea schița mai multe variante, pe care  le vei putea ajusta în funcție de teren. Elimină tot ce nu îți place sau nu este necesar și păstrează doar elementele esențiale, evitând supraîncărcarea. Alege plante potrivite condițiilor reale și proiectează grădina pentru toate  anotimpurile. Este important să te concentrezi mai degrabă pe un singur scop clar, decât pe mai multe funcții simultane.

ORIENTAREA

Orientarea grădinii (nord, sud, est, vest) determină direct cantitatea de lumină, temperatura și umiditatea, în funcție de aceasta urmând a fi alese plantele care vor fi cultivate. Prin urmare, succesul grădinii tale va depinde de  adaptarea plantelor la orientarea naturală a spațiului, nu de forțarea lor în condiții nepotrivite.

O grădină orientată spre sud este cea mai însorită și potrivită pentru o mare varietate de plante iubitoare de căldură, legume și plante mediteraneene, dar necesită zone de umbră pentru confort. 

Orientarea spre vest oferă lumină caldă după-amiaza și seara, fiind ideală pentru relaxare și plante cu flori bogate. 

Grădinile orientate spre est sunt mai răcoroase și pot fi expuse la înghețuri matinale, dar oferă o lumină delicată potrivită pentru flori pastelate, fiind însă nepotrivită pentru unele plante sensibile care vor trebui evitate. 

Orientarea spre nord este cea mai umbroasă, dar permite totuși cultivarea unor plante adaptate umbrei. 

SOLUL

Solul este baza esențială a oricărei grădini, deoarece este un mediu viu format din organisme, materie organică și minerale, care susține viața plantelor. Există patru tipuri principale de sol, fiecare cu caracteristici specifice.  Autorul vă oferă aici liste detaliate cu soiurile de plante care se pretează cel mai bine pe fiecare dintre cele patru tipuri de sol. Enumerăm și noi aici doar câteva:

Solul calcaros-cretos este alcalin, se usucă repede și este ușor de lucrat, dar este sărac în humus, necesitând multă materie organică. Este ideal pentru plantele mediteraneene și iubitoare de calcar, precum lavanda, rozmarinul,  clematisul, liliacul sau fagul.

Solul nisipos este ușor, se drenează rapid și se încălzește repede, dar este „flămând”, pierzând ușor nutrienții și apa. Se îmbunătățește cu materie organică. Morcovul, cartoful, pinul, mesteacănul sau lavanda sălbatică se comportă bine  pe un astfel de sol.

Solul argilos este foarte fertil, reține bine nutrienții și apa, dar este greu de lucrat, devenind lipicios sau foarte dur. Necesită aerare și compost. Stejarul, mărul, hortensia, trandafirul, clematis sau mesteacănul agreează un astfel  de sol.

Solul lutos este considerat idealul grădinarului, fiind bogat în humus, echilibrat și ușor de lucrat, fiind bogat în materie organică. În el prosperă o gamă foarte largă de plante, precum: legume (roșii, varză), flori (bujori, salvie),  arbuști (liliac, forsiția) și pomi fructiferi.

COMPOSTUL PENTRU GHIVECI

Compostul pentru ghiveci este esențial pentru cultivarea plantelor în recipiente și ar trebui să fie, de preferat, fără turbă din motive ecologice. În locul turbei, se pot folosi alternative eficiente precum composturi din fibră de  cocos, scoarță, lemn sau ferigi.

Un compost de uz general, fără turbă, poate fi folosit pentru majoritatea plantelor, dar trebuie ajustat: pentru semințe se folosește un amestec mai sărac și afânat, iar pentru plantele ce vor fi ținute pe termen lung în ghiveci, unul  mai nutritiv și structurat, cu adaos de perlit, pietriș sau compost de grădină. Bulbii, ierburile mediteraneene și butașii preferă substraturi bine drenate.

UNELTELE DE GRĂDINĂRIT

Uneltele de grădinărit bune sunt esențiale deoarece vă ușurează munca, vă cresc eficiența și rezistă mult în timp. Uneltele de bază includ o cazma pentru săpat, o furcă pentru afânarea solului, un secator pentru tăieri, foarfeci și  uneori fierăstraie pentru plante mai mari. Sunt utile și greblele de diferite tipuri, lopățele pentru plantare, o sapă pentru plivit și o roabă pentru transport.

FLORILE

Plantele bulboase își acumulează energia în bulb și oferă flori spectaculoase. După înflorire, este important ca frunzele să nu fie tăiate, ci lăsate să se usuce natural, deoarece ele hrănesc bulbii și contribuie la dezvoltarea florilor  din sezonul următor. Se plantează la o adâncime de aproximativ dublul înălțimii lor, cu vârful în sus, și au nevoie în special de un sol bine drenat și de condiții potrivite fiecărui tip (soare sau umbră, sol mai uscat sau mai umed). 

Există și alte structuri asemănătoare bulbilor, precum cormii, tuberculii și rizomii, toate fiind organe de depozitare pentru plante. 

Înmulțirea și întreținerea lor se face prin divizare periodică, mai ales la specii precum ghioceii, care se dezvoltă cel mai bine în zone ușor umbrite și umede. Bulbii pot fi cultivați și în ghivece, unde condițiile pot fi controlate 
mai ușor. Esențial este să li se asigure un drenaj bun și o poziționare corectă și să lăsați planta să-și refacă energia natural.

Tot aici veți afla:

-    Cum să realizați o lasagna de bulbi, prin plantarea unor straturi de bulbi;

-    Secretul cultivării cu succes a crinilor;

-    Cum să plantați bulbii în iarbă și de ce unelte aveți nevoie în acest sens;

-    Cum să plantați daliile: perioadă, metodă, unelte necesare, depozitarea bulbilor;

-    Cum să plantați stânjeneii;

PLANTELE ANUALE

Plantele anuale sunt ușor de cultivat din semințe și oferă flori abundente din primăvară până toamna, deoarece își încheie întreg ciclul de viață într-un singur sezon. Ele se împart în două tipuri: rezistente, care suportă frigul și se 
pot semăna direct afară, fiind influențate de lumină, și sensibile, care au nevoie de căldură, fiind crescute inițial în interior și mutate afară după ce trece riscul de îngheț. 

PLANTELE BIENALE

Ele germinează și încep să dezvolte rădăcini și frunze în vara primului an, urmând să facă flori în primăvara sau vara următoare. Deși pot fi cumpărate gata de plantat, este mai economic să fie cultivate din semințe, semănate vara,  chiar dacă florile apar abia anul următor. Ele necesită o îngrijire inițială în tăvi, urmând ca apoi să fie transplantate în grădină toamna sau primăvara. În cazul lor, planificarea pe termen mai lung și răbdarea vor fi răsplătite  printr-o înflorire abundentă în sezonul următor.

PLANTELE PERENE

Plantele perene sunt plante care trăiesc mai mulți ani și nu au structură lemnoasă, fiind fie erbacee (partea aeriană se usucă anual), fie veșnic verzi. Cele erbacee cresc rapid în fiecare sezon, înfloresc și apoi se retrag, dar  rădăcinile rămân vii. Sunt rezistente, longevive și ușor de întreținut, putând fi mutate sau divizate fără probleme. Există perene adaptate la diverse condiții (umbră, soare, secetă sau umiditate), ceea ce le face foarte versatile în  grădină. Deoarece cresc repede, unele au nevoie de susținere. Autorul vă oferă aici ca exemplu de îngrijire spânzul și vă explică cum se face corect divizarea plantelor perene.

MULCIREA

Mulcirea constă în acoperirea solului cu un strat gros de material organic, aplicat primăvara sau toamna, pentru a suprima buruienile, a menține umiditatea și a îmbunătăți fertilitatea solului; pentru eficiență, stratul trebuie să fie  de cel puțin 5–10 cm și aplicat pe sol curat, fără buruieni. 

PLANTAREA ERBACEELOR PERENE

Plantarea erbaceelor perene se face primăvara sau toamna, în sol bine pregătit și afânat, îmbogățit cu compost, iar plantele se așază în grupuri, la distanțe potrivite, se udă bine și se mulcesc pentru o dezvoltare sănătoasă și de  durată. Autorul oferă aici sfaturi în legătură cu plantarea plantelor perene timpurii, respectiv târzii, și vă ghidează să realizați ghivece pline de culoare cu panseluțe de iarnă sau alte plante sensibile.

În continuare, primiți ghiduri de îngrijire pas cu pas a:

-    Mușcatelor;

-    Arbuștilor;

-    Arbuștilor din familia Eriacee în ghiveci;

Și aflați cele mai bune metode pentru:

-    Tunderea arbuștilor foioși care înfloresc primăvara;

-    Plantarea trandafirilor și tunderea arbuștilor de trandafir;

-    Folosirea plantelor cățărătoare în grădină, cu exemple concrete de îngrijire referitoare la: măzărichea parfumată și clematite; 

-    Tunderea trandafirului cățărător;

-    Alegerea arborilor decorativi care înfloresc mai târziu decât majoritatea copacilor.

FRUCTE DE PĂDURE, SCOARȚĂ ȘI FRUNZIȘ

Frunzișul este elementul principal al grădinii pe tot parcursul anului, influențând aspectul mai mult decât florile, de aceea trebuie ales și îngrijit cu atenție. Plantele foioase oferă variație sezonieră, dar lasă goluri iarna, în timp  ce cele veșnic verzi asigură structură și culoare constantă. 

Frunzele purpurii adaugă contrast și efect decorativ, dar au nevoie de lumină pentru a-și păstra culoarea și, uneori, de tăieri regulate pentru a rămâne viguroase.

Scoarța arborilor devine un important element decorativ al grădinii pe timpul iernii. Cornul, salcia, mesteacănul, arțarul și cireșul ornamental impresionează prin scoarța exfoliantă sau colorată în nuanțe de alb, auriu, arămiu sau  roșcat. În general, soarele intensifică aceste culori, iar întreținerea prin tăiere stimulează apariția unor ramuri mai decorative. Autorul oferă aici sfaturi pas cu pas pentru tăierea cornului.

Fructele de pădure sunt adesea subestimate, deși reprezintă un element decorativ important al grădinii, mai ales toamna și iarna. Ele se formează doar dacă florile sunt lăsate să se maturizeze și au nevoie de mult soare și căldură  pentru a se dezvolta bine. 

Ierburile ornamentale aduc textură, dinamism și eleganță grădinii, fiind ușor de întreținut și decorative pe tot parcursul anului. Sunt rezistente, necesită îngrijire minimă și rămân atractive chiar și iarna. Autorul oferă aici sfaturi  în legătură cu cele mai bune momente pentru a le planta și diviza. 

Tot aici autorul oferă sfaturi pentru:

-    Plantarea și utilizarea bambușilor în grădină;

-    Îngrijirea ferigilor.

CULTIVAREA HRANEI

Dacă până acum s-a oprit exclusiv asupra laturii decorative a grădinii, în această secțiune, Monty Don ne oferă sfaturi practice cu privire la cultivarea legumelor. Aceasta este partea cea mai consistentă a cărții, oferind sfaturi  detaliate despre plantarea, îngrijirea și tăierea plantelor enumerate puțin mai jos în acest text.

Legumele pot fi cultivate chiar și pe spații mici, cu precizarea că necesită multă răbdare, deoarece dezvoltarea lor urmează ritmul naturii. Satisfacțiile oferite în schimb de obținerea unor legume proprii vor fi neprețuite.

Majoritatea legumelor au nevoie de mult soare și de o sursă constantă de apă, iar udarea corectă, mai rară, dar abundentă, va stimula dezvoltarea rădăcinilor. Pentru o recoltă continuă, este esențială semănarea în etape succesive și  utilizarea eficientă a spațiului, inclusiv prin combinarea culturilor rapide cu cele lente sau prin cultivarea lor în recipiente. 

În această secțiune veți găsi sfaturi pas cu pas pentru a cultiva și îngriji în propria grădină sau în recipiente: cartofi; lăptuci; rucola; ridichi; bob; mazăre; roșii; usturoi; dovlecei; castraveți; fasole verde; porumb dulce;  dovleci; mangold; ardei iuți; morcovi; varză kale; sfeclă roșie; cicoare; ceapă și șalotă; spanac; ierburi aromatice (busuioc, pătrunjel, mentă, dafin); căpșuni în ghiveci; afine; zmeură; pomi fructiferi (meri, peri, piersici și  nectarini); arbori (arțari în ghiveci) și garduri vii.

HORTICULTURA ORNAMENTALĂ

Horticultura ornamentală presupune tunderea și modelarea arborilor și arbuștilor în diverse forme, de la cele mai simple la cele artistice, fiind o activitate relativ ușor de realizat. Pentru rezultate bune, se folosesc unelte adecvate  și se lucrează treptat, urmărindu-se obținerea formei dorite.

Peluzele

În ceea ce privește peluzele, nu se urmărește perfecțiunea formei acestora, ci sănătatea ierbii. Acestea au nevoie de soare, apă și sol bine drenat, aerarea fiind esențială pentru a preveni compactarea. Iarba nu trebuie tăiată prea  scurt sau prea drastic, iar resturile pot fi folosite eficient pentru compost dacă sunt amestecate corect. Tot aici aflați cum trebuie îngrijită peluza toamna.

Viața sălbatică

O grădină sănătoasă și sustenabilă depinde de un ecosistem bogat, susținut activ de grădinar. Pentru a încuraja viața sălbatică, este esențială evitarea substanțelor chimice și crearea unor condiții naturale favorabile, precum prezența  apei, a ierbii de diferite înălțimi și a plantelor care atrag insecte benefice și polenizatori. De asemenea, diversitatea plantelor și menținerea unor zone mai puțin „curățate” contribuie la dezvoltarea unui habitat echilibrat, în care  toate formele de viață pot prospera.

Amenajarea unui iaz pentru viața sălbatică

Se recomandă alegerea unui loc însorit pentru acesta și realizarea iazului chiar dacă nu aveți foarte mult spațiu disponibil pentru el, deoarece orice sursă de apă contribuie la biodiversitate. Procesul presupune marcarea și săparea 
zonei, nivelarea atentă a marginilor, protejarea și montarea unei folii rezistente, apoi umplerea cu apă și integrarea naturală în grădină cu pietre și plante. 

Plantele de pe marginea iazului

Plantele de pe marginea iazului fac legătura între apă și uscat, contribuind atât la aspectul estetic, cât și la crearea unui habitat pentru numeroase viețuitoare. Aceste plante preferă solul umed sau puțin adânc și ajută la integrarea  naturală a iazului în peisaj, ascunzând marginile artificiale. Ele oferă adăpost și hrană pentru diverse specii, iar plantarea corectă presupune folosirea coșurilor acvatice și a unui sol potrivit, evitând excesul de nutrienți pentru a  preveni dezvoltarea algelor. Autorul vă oferă aici o listă cu plantele pe care le puteți planta pe marginea lacului și cu ceea ce aveți nevoie pentru a le planta.

Iarba înaltă

Un alt factor care încurajează biodiversitatea în grădini este lăsarea ierbii să crească, deoarece gazonul cosit des oferă puțină hrană și adăpost pentru insecte, în timp ce iarba înaltă este un mediu de viață bun pentru mai multe  specii și un lanț trofic mai bogat. Se recomandă păstrarea unor zone de iarbă necosită sau transformarea lor în pajiști cu flori, care, deși nu sunt echivalente cu pajiștile sălbatice originale, contribuie semnificativ la viața  insectelor, păsărilor și a altor animale. 

Pajiștea cu flori

Crearea unei pajiști presupune pregătirea solului, însămânțarea de flori și plante potrivite, udare și cosire rară, după un calendar sezonier și eventual adăugarea de clocotici pentru a controla creșterea ierbii. Întreținerea corectă  duce la obținerea unui spațiu natural divers, estetic și benefic ecologic, chiar și în grădinile mici.

Ghiveciul de primăvară pentru polenizatori

Ghivecele plantate special pentru polenizatori contribuie la reducerea declinului insectelor utile. În ghiveciul de primăvară se folosesc plante cu înflorire timpurie (martie–iunie), organizate astfel încât să ofere hrană diversă pentru  polenizatori: albine, bondari, sirfide și alte insecte, fiecare cu nevoi diferite de hrănire. Autorul vă explică aici pas cu pas cum să îl pregătiți.

Hotelul gândacilor

Un „hotel pentru gândaci” oferă insectelor și altor viețuitoare spații sigure pentru iernare, putând fi realizat din materiale variate (lemn, paie, tulpini, pietre), fiecare material fiind potrivit pentru specii diferite. 

În același timp, fluturii – atât cei de zi, cât și cei de noapte – sunt polenizatori esențiali, deși actualmente se află în declin din cauza distrugerii habitatelor. Grădinile pot compensa acest lucru dacă includ plante bogate în  nectar, grupate corespunzător și dacă nu se utilizează pesticide. Fluturii de noapte joacă un rol important în polenizarea plantelor parfumate nocturne, contribuind la echilibrul ecosistemului și la frumusețea grădinii.

PĂSĂRILE

Păsările sunt un indicator important al sănătății grădinii, deoarece prezența lor arată existența unui ecosistem bogat în insecte, semințe și alte surse de hrană. Pentru a le atrage, este esențial să nu fie întrerupt lanțul trofic și să  se evite pesticidele, chiar dacă unele viețuitoare pot părea dăunătoare. O grădină mai puțin „ordonată”, cu plante variate, frunze căzute, lemn mort și garduri vii, oferă hrană și adăpost păsărilor, favorizând diversitatea acestora.  Deși pot produce mici pagube, beneficiile lor sunt mult mai mari.

PLANTELE DE INTERIOR

Plantele de interior îmbunătățesc starea de bine a locatarilor și aduc mai multă viață în locuință, fără a fi nevoie de specii rare sau greu de întreținut. Ele au nevoie de lumină potrivită, udare moderată, evitând excesul, mai ales  iarna, și o umiditate constantă.

Este important să fie verificate regulat pentru sănătatea frunzelor și a rădăcinilor și să fie replantate când acestea devin înghesuite. 

În această secțiune, autorul vă oferă sfaturi în legătură cu modul în care trebuie îngrijite plantele de apartament în general și cactușii în mod special, precum și plantele suculente, orhideele și plantele carnivore.

Tot în această secțiune veți primi sfaturi detaliate în legătură cu modul în care trebuie curățate/ tăiate plantele din grădină/ balcon și veți afla care plante se pretează mai bine pentru curățarea de vară, respectiv pentru cea de  iarnă.

PROPAGAREA

Propagarea plantelor înseamnă obținerea de plante noi din semințe, butași sau prin divizare. Deși pare dificilă, este o metodă simplă și avantajoasă, oferind multe plante noi la cost redus și satisfacția de a le crește singuri. 
 

Semințele se seamănă mai ales primăvara, iar butașii se folosesc din vară până iarna, în funcție de tip (lemnificați sau semi-maturi). Succesul depinde de câteva condiții esențiale: un substrat bine drenat, lumină și umiditate adecvate. 

Veți găsi în această secțiune toate detaliile de care aveți nevoie pentru a propaga cu succes plante noi prin semințe și butășire. Tot aici veți afla secretele preparării unui compost bun, dar și care ar trebui să fie atitudinea corectă 
față de buruieni.

BURUIENILE

Buruienile sunt plante rezistente care indică starea solului și susțin biodiversitatea, dar pot concura cu plantele cultivate. Se împart în anuale, ușor de eliminat dacă sunt controlate din timp, și perene, greu de eradicat din cauza  rădăcinilor. O bună gestionare a lor înseamnă că nu trebuie eliminate complet, ci ținute sub control pentru echilibrul grădinii.

DĂUNĂTORII

Dăunătorii apar în mod natural în grădină, fiind atrași de plantele cultivate. Eliminarea lor totală cu pesticide este dăunătoare, deoarece se distrug echilibrul natural și prădătorii utili. Abordarea corectă este una organică, bazată  pe echilibru: acceptarea unor pierderi, atragerea prădătorilor naturali (păsări, buburuze, broaște etc.) și menținerea biodiversității. 

BOLILE

Bolile plantelor sunt inevitabile în grădină și apar mai ales în condiții de umezeală, căldură și ventilație slabă, fiind răspândite de insecte, oameni și unelte. În locul eliminării lor totale, soluția este prevenția: igienă, tăieri  corecte și creșterea plantelor sănătoase și adaptate. Majoritatea bolilor pot fi tolerate dacă sunt ținute sub control, echilibrul grădinii fiind mai important decât perfecțiunea. În această secțiune veți găsi mai multe detalii  referitoare la modul de gestionare corectă a bolilor plantelor.

DIAGRAMA ACTIVITĂȚILOR

Secțiunea finală prezintă o diagramă cu activitățile de grădinărit pentru tot anul, de la plantare la recoltare și pregătirea pentru anul următor, plus o diagramă a tipurilor de sol, cu avantaje, dezavantaje și plante potrivite pentru  fiecare.

***

În final, nu îmi rămâne decât să vă invit să cumpărați cartea și să vă începeți propria poveste în lumea grădinăritului. Fie că veți decide să plantați un copac în grădina casei sau o simplă floare într-un ghiveci, veți găsi în aceste  pagini tot sprijinul de care aveți nevoie. În ceea ce privește satisfacțiile de care veți avea parte, cu siguranță acestea vor fi neprețuite, căci ce poate fi mai nobil și mai frumos decât să contribui activ la proliferarea vieții,  indiferent sub ce formă… În plus, nu puteți ști încotro vă va conduce această experiență…

Monty Don și-a transformat pasiunea din copilărie pentru grădinărit într‑o viață întreagă dedicată plantelor. Totul a început cu grădina pe care o îngrijea alături de soția lui în Londra anilor ’80. Pentru că era ceva cu totul inedit la  acea vreme, casa lor a atras atenția, cineva a fotografiat-o, altcineva a publicat imaginile, iar Monty a ajuns rapid în vizorul mass‑media. A fost invitat să facă televiziune și a descoperit că i se potrivește. Din acel moment,  pasiunea i-a ghidat fiecare pas în viață. Cu o astfel de poveste, nu e de mirare că mulți dintre cei care îl urmăresc ajung să se „contamineze” rapid, într-o măsură mai mare sau mai mică, de „virusul” grădinăritului…