Tata este gras

Tata este gras / Dad Is Fat este o carte atipică de dezvoltare personală, scrisă de actorul american de stand-up comedy, Jim Gaffigan. În această carte, autorul exprimă bucuriile și „ororile” unei vieți cu cinci copii. „Tata este gras” e un titlu amuzant, direct, semnat de un bărbat care, împreună cu soția sa, se simte depășit în propria casă.

Jim Gaffigan este considerat un actor de comedie „curat”. În spectacolele sale, în textele pe care le scrie, folosește foarte rar un limbaj licențios și nu face glume cu tentă sexuală. El spune: „atunci când discuți despre minibrioșe într-o reprezentație de comedie stand-up, nu este chiar necesar să înjuri sau să adaugi sexul în discurs. Ocazional, câte un critic mă descrie cu termenul «prietenos cu familia», care întotdeauna mă face să mă crispez… probabil că singurul lucru mai rău decât descrierea «prietenos cu familia» este când ceva este etichetat ca «prietenos cu copiii».”

Tata este gras este o carte amuzantă în care majoritatea părinților se pot regăsi.

Jim Gaffigan susține că ân momentul în care a devenit tatăl a cinci copii a început să aprecieze cu adevărat lucrurile importante din viață, cum ar fi … „starea sublimă de a fi singur”. Autorul spune că a devenit ipohondru în ceea ce privește condiția sa, probabil din cauza felului în care privea persoanele cu copii atunci când el era un tip necăsătorit și fără copii.

Autorul spune că atunci când nu era căsătorit, se considera un singuratic cu premeditare. Nu și-a imaginat niciodată că se va căsători și că va avea copii. „Cred că aveam o noțiune romantică despre faptul că voi avea copii cândva, dar pe de altă parte, aveam de asemenea și o noțiune romantică despre faptul că voi fi astronaut și, sincer, ideea de a fi astronaut părea o așteptare mai realistă.”

A fi actor de stand-up comedy înseamnă a avea o existență nomadă și nocturnă, conform spuselor lui Jim Gaffigan. De asemenea, autorul spune că majoritatea comicilor care fac stand-up sunt foarte conștienți de faptul că nu sunt normali. „Nu este nimic normal în faptul de a te urca pe o scenă și de a face niște străini să râdă. Încearcă asta o dată. Este chiar ciudat. Din fire, noi suntem Gică-contra. Spune-i unui comic să facă ceva și, cel mai probabil, el va face exact pe dos, doar pentru a vedea cum reacționezi.”

Lui Jim Gaffigan îi place să fie părinte și îi place să găsească umorul în creșterea copiilor. El consideră că dacă părinții nu au plăcerea de a fi părinți, atunci ei nu vorbesc despre creșterea copiilor. Eșecul și râsul pe seama propriilor defecte sunt caracteristicile definitorii ale unui părinte sănătos.

„Mă simt vinovat atunci când mă aflu în oraș și nu-mi petrec fiecare moment cu copiii mei. Mă simt vinovat atunci când petrec timpul cu copiii mei și nu fac ceva constructiv în favoarea dezvoltării lor intelectuale….”

Jim Gaffigan spune că el niciodată nu a fost perceput ca fiind un actor cool de stand-up comedy. De fapt, nici la liceu nu era un băiat „cool”. „De când am devenit tată, am devenit în mod dureros conștient de obsesia de a fi un părinte cool… Există reviste, bloguri și site-uri web obsedate de ideea «parentingului cool», care îți recomandă cea mai la modă chestie cu care să-ți hrănești copilul, telefoane mobile cool pentru copilul tău și lucruri cool pe care să le faci împreună cu copilul tău, dacă vrei ca acesta să fie în preajma copiilor altor părinți cool.”

Una din observațiile făcute de Gaffigan este că, ironic, în perioada liceului, tipii sportivi și populari erau considerați „cool”, pe când tocilarii nu erau. „Acum tocilarii sunt cei care dau tonul. Tocilarii sunt bogați și au succes, pe când popularii de atunci sunt niște tăntălăi divorțați, cu burți de bere…Așa că dragi părinți care doriți să fiți considerați «cool», renunțați la asta.”

Actorul de stand-up comedy, Jim Gaffigan, declară în această carte faptul că tatăl este „vicepreședintele”. Tatăl face parte din ramura executivă a familiei, dar este partenerul cu autoritatea mai slabă. „În ochii copiilor tăi, tu îndeplinești mai mult un rol ceremonial de a asista la concursuri și de a comanda pizza.”

În alte ocazii, tații sunt prezentați ca vicepreședintele care „aplică legea”, ca un fel de Dick Cheney. „Dacă nu mă asculți, îi voi spune tatălui tău.” Deodată, tatăl prăpădit devine Darth Vader. Copiii trebuie să gândească: „Deci dacă nu suntem cuminți, îi vei raporta comportamentul nostru acelui tip la care țipi și căruia îi dai ordine? Păi asta nu este o chestie chiar așa de amenințătoare.”

Gaffigan se consideră norocos că s-a căsătorit cu o femeie precum Jeannie. Soția sa este energică, muncitoare și are grijă într-un mod incredibil de el și de copii. Jeannie a născut toți copiii acasă. „Nașterea acasă pare o nebunie. Aceasta este o experiență nesăbuită. Îmi amintesc că la ultima naștere acasă, s-a țipat atât de mult la un moment dat, încât chiar m-am trezit din somn. Am crezut că a înscris cineva un gol sau ceva asemănător. Când am văzut că soția mea tocmai năștea alt copil, am rugat-o să facă liniște și m-am întors la somn.”

Bebelușii sunt adorabili, dar trebuie să fie așa deoarece sunt nepoliticoși. „Uaaaa”, asta nu-i politicos.

Bebelușii sunt cei mai îngrozitori colegi de cameră. Nu au un loc de muncă. Nu plătesc chirie. Se trezesc la cele mai nepotrivite ore. Igiena lor este oribilă.

Iată scrisoarea de introducere din această carte:

Dragi copii,

Eu sunt tatăl vostru. Tatăl vostru, al tuturor celor cinci creaturi palide. Luând în considerare cât de atractivă şi de fertilă este mama voastră, este posibil ca numărul vostru să crească până veţi ajunge să citiţi această carte. Dacă citiţi chestia asta, probabil că sunt mort. Aş presupune asta pentru că nu pot, sincer, să-mi imaginez nicio altă situaţie în care voi să fiţi interesaţi de vreun lucru pe care l-am făcut eu. În clipa aceasta, voi sunteţi mai interesaţi să mă împiedicaţi pe mine să fac lucruri cum ar fi să lucrez, să dorm şi să zâmbesc. Glumesc, desigur. Într-un fel. Vă iubesc din toată inima dar voi sunteţi probabil motivul pentru care sunt mort.

În regulă, nu m-aţi ucis voi. M-a ucis mama voastră. Ea rămânea mereu însărcinată! Nu ştiu cum. Nu vă gândiţi la asta. Asta are să vă înfioare. La un moment dat, m-am temut că a rămas însărcinată în timp ce era însărcinată. Ea era atât de fertilă încât nici măcar nu am lăsat-o să ţină în mână vreun avocado. Oricum, asta este o carte doar despre tot ceea ce am observat eu în timp ce eram tatăl vostru când voi eraţi foarte mici şi eu mai aveam ceva păr în anul de fericită amintire 2013.

Aşa că, de ce o carte? Ei bine, de când aţi intrat în viaţa mea, voi aţi fost o sursă constantă de spectacol scoţându-mă totodată din minţi. Am simţit că trebuie să-mi scriu observaţiile despre voi într-o carte. Şi de asemenea, pentru bani, pentru ca voi să aveţi ce mânca şi să puteţi strica în continuare lucruri. Apropo, îmi pare rău că am ţipat atât de mult şi că am făcut chestia aia zgomotoasă cu bătutul din palme. Eu uram momentele în care tatăl meu făcea chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme, aşa că de fiecare dată când eu fac chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme, mă simt îndurerat în multe feluri. Cea mai mare parte a durerii apare deoarece chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme chiar îmi face mâinile să mă doară.

Poate că vă întrebaţi cum am scris această carte. De la o vârstă foarte fragedă, voi toţi aţi ştiut, instinctiv, că eu nu sunt un tip chiar aşa de strălucit. Probabil aţi ştiut de fiecare dată când a trebuit să mă corectaţi atunci când nu puteam să citesc toate cuvintele din The Cat in the Hat (Pisica din pălărie). Ce dracu, mie mi se pare că scrierea e-mailurilor este o corvoadă. (Îţi mulţumesc, funcţie de autocorectare!) Am scris această carte cu ajutorul multor persoane dar mai mult cu ajutorul mamei voastre. Mama voastră nu este doar singura femeie pe care am iubit-o vreodată ci şi cea mai amuzantă persoană pe care o cunosc. Când mama voastră nu se afla în travaliu, ţipând la mine, ea mă făcea să râd atât de tare.

Cu dragoste,

Tata

De foarte multe ori oamenii compară copiii cu…câinii. „În fiecare an după ce Jeannie naște copilul nostru anual, eu primesc felicitări din partea familiei și prietenilor. Mereu se găsește câte o persoană care spune: «Aha, tocmai vi s-a născut un copil. Mda, noi tocmai ne-am luat un cățeluș.»”

Iată câteva diferențe pe care Jim Gaffigan le-a găsit între copii și căței:

• Câinii vin la voi atunci când îi strigați pe nume;

• Absența contraceptivelor nu duce la deținerea unui animal de companie;

• Nu trebuie să vă faceți griji la gândul că patrupedul vostru va deveni vreodată dependent de metamfetamină;

• Nu trebuie să economisiți bani pentru a vă ajuta câinele să urmeze o facultate și să aflați după absolvire că el vrea să se facă actor;

• Dacă cineva plimbă un bebeluș într-un cărucior, probabil că acea persoană este un părinte sau o bonă. Dacă cineva plimbă un câine într-un cărucior, probabil că acea persoană este nebună.

În această carte autorul declară că atunci când aveți copii, unul dintre lucrurile cele mai distractive pe care le puteți face este acela de a le organiza petreceri aniversare. „Prima aniversare a primului copil este un eveniment de neuitat…Petrecerea pentru prima aniversare a primului vostru copil nu este o petrecere pentru copil; este o petrecere pentru voi. Sigur, copilul va aprecia într-o zi fotografia aceea cu el în fața tortului cu lumânărica de 1 an și fotografia în care el ia prima înghițitură de tort, dar atunci când bebelușul împlinește douăsprezece luni, el chiar nu are habar că se află la o petrecere sau că petrecerea este de fapt în cinstea lui, deoarece întreaga sa viață pare să fie o petrecere.”

Lista personajelor principale din distribuția cărții Tata este gras:

Jim Gaffigan (Tata). Jim se simte onorat să joace rolul principal de tată. Înainte să fie distribuit în Tata este gras, domnul Gaffigan a avut rolul principal în serialul longeviv Mediocre Uncle (Unchiul mediocru). El este încântat că i s-a oferit această oportunitate de a lucra alături de excelenta distribuţie din Tata este gras. „El nu are practic niciun pic de pregătire, aptitudini sau instincte despre cum să interpreteze acest rol.” – New York Times

Jeannie Noth Gaffigan (Mamă, Regizor, Producător, Costume, Coafură & Machiaj, Director de casting, Director tehnic, catering, Muzică & Versuri, Plasatoare, Coregrafie, Muzică & Versuri adiţionale). Doamna Noth Gaffigan îl antrenează, de asemenea, pe Jim Gaffigan pentru rolul de tată.

Marre Gaffigan (Fiica cea mare, Personaj principal, Membru fondator al companiei Tata este gras). Domnişoara Gaffigan are opt ani, este elevă în clasa a treia şi este o dansatoare uimitoare. Spectacole în afara Broadway-ului: Am avut cândva propriul meu pat.

Jack Gaffigan (Primul fiu, Personaj principal, Design de sunet & Efecte speciale). Jack a fost ultima dată văzut în Ţipând fără niciun motiv. El are şase ani şi ar dori să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru aspectul său incredibil de plăcut, care l-a făcut să câştige rolul principal în spectacolul de succes „Eu sunt prea drăguţ pentru a fi pedepsit”.

Katie Gaffigan (Copilul mijlociu, Personaj principal). Katie are trei ani şi a fost sursa de inspiraţie pentru cântecul You are my Sunshine (Tu eşti raza mea de soare). Ea ar dori să le mulţumească celor care au creat Scooby-Doo şi culoarea verde.

Michael Gaffigan (cuminţelul familiei, Personaj principal). Michael are un an şi şi-a fermecat publicul încă de la debutul său din 2011. El ar vrea să le mulţumească tuturor celor care l-au încurajat să-şi împlinească visul copilăriei, acela de a se juca cu o minge.

Patrick Gaffigan (Nou-născut, Personaj principal). Patrick este cel mai nou membru al distribuţiei. Un actor cu adevărat neobosit, el este cu echipa de câteva săptămâni, dar a câştigat deja premiul pentru nou-născutul cu cele mai multe colici (2012).

Decor: Zilele noastre. Un apartament de două camere, micuţ şi aglomerat, în Bowery, în centrul Manhattanului.