Fata de la Savoy – Uneori visele împlinite iau o formă cu totul neașteptată

Fata de la Savoy / The Girl from the Savoy de Hazel Gaynor este povestea unui vis, povestea unei vieți și totodată povestea unei femei pe nume Dorothy Mary Lane (Dolly). O poveste dramatică, contemporană cu Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, care se petrece în Londra anilor ’20 marcată de dramele războiului și din care încă mai răzbate parcă scârțâitul plăcilor de patefon pe ritmuri de jazz. Tunsorile bob, moda garçonne și rujul strident completează și ele atmosfera acestei epoci în care spectacolele de cabaret și piesele montate la Covent Garden, alături de dansul Charleston, reprezintă noul suflu al vieții care își reia încet cursul după un război necruțător.

„La sfârșitul războiului, inima mi-era sfâșiată, visurile spulberate și speranțele năruite. Fără să fi călcat vreodată pe un câmp de bătălie, eram și eu rănită.”

Autoarea cărții, Hazel Gaynor este o scriitoare independentă originară din Yorkshire, Anglia, stabilită în prezent în Irlanda împreună cu soțul și cei doi copii ai săi. Autoarea mai multor romane de ficțiune istorică devenite bestselleruri New York Times, USA Today și a altor publicații prestigioase, Hazel Gaynor a debutat în 2014 cu romanul The Girl Who Came Home - A Novel of the Titanic, care spune povestea unei supraviețuitoare de pe Titanic și care a câștigat în 2015 premiul Romanul Istoric al Anului din partea Asociației Scriitorilor Romantici din Marea Britanie. Cel de-al doilea ei roman A Memory of Violets a fost de asemenea un bestseller New York Times, iar al treilea, The Girl from The Savoy a fost bestseller Irish Times și Globe & Mail, și unul din finalistele ediției din 2016 a Irish Book Awards. Și următoarele ei două romane, The Cottingley Secret și  Last Christmas in Paris au devenit bestselleruri, fanii scriitoarei așteptând anul acesta cu nerăbdare, lansarea din luna iulie a noului ei roman Meet me in Monaco scris în colaborare cu Heather Webb. Sciitoarea poate fi contactată pe Twitter @HazelGaynor sau accesând Hazelgaynor.com

„Tânjim după viața fascinantă a dansatoarelor din trupă și a protagonistelor; după o viață care oferă ceva mai mult decât jupoane de cusut, șireturi de călcat și scări de lustruit. Însă nu îmi doresc doar să scap de o viață de trudă. Vreau să îmi iau zborul. Așa că mă îngrijesc de această fluturare neastâmpărată din inima mea, de parcă ar fi o pasăre cu aripa rănită, în speranța că într-o bună zi se va vindeca și își va lua zborul.”

Fata de la Savoy este un roman de ficțiune istorică cu o acțiune complexă ce se derulează pe patru planuri diferite, din trecut și prezent. Povestea urmărește pe de o parte prezentul protagonistei Dolly, o fată venită din provincie la Londra unde muncește ca menajeră într-un hotel pentru a-și câștiga existența, dar care visează măreț să devină dansatoare asemenea idolului ei Loretta May. 

Pe de altă parte, este redată povestea de dragoste din trecut dintre Dorothy Lane și Teddy, care și-a pierdut memoria în război, sub forma corespondenței dintre aceștia. Romanul ne introduce totodată în viața boemă a Londrei interbelice, animată de concerte de jazz și spectacole de cabaret, în care Loretta May, pe numele ei adevărat Virginia Clements, este o divă în plină glorie, însă gloria ei este una cât se poate de amară din cauza bolii necruțătoare de care suferă. Un joc al destinului face ca Dolly și Loretta May să se întâlnească prin intermediul fratelui artistei, Peregrine Clements și astfel va începe „zborul” lui Dolly spre strălucitoarea lume a gloriei. 

Un alt plan al acțiunii surprinde lumea emblematicului hotel londonez Savoy, cu toate vedetele care-i trec pragul, cu toate relațiile care se construiesc aici între cameristele visând să devină artiste și șefa lor severă Kathleen O’Hara sau cu recrutorul de talente de la Hollywood, Lawrence Snyder care le intimidează pe fete tocmai pentru că deține această putere de a transforma o necunoscută într-o posibilă stea. Gladys, Sissy, Mildred și mai târziu și Clover, cea mai bună prietenă a lui Dolly, fiecare dintre ele ascunde o poveste de viață dureroasă, și fiecare dintre ele este o așa zisă „fată de galerie” care visează să devină în viitor ceva mai mult decât este în momentul de față. În așteptarea gloriei însă, se distrează probând pantofii de lux ai clientelor bogate și complotează la diverse intrigi care pot să le faciliteze accesul spre celebritate. 

Povestea lui Dolly începe pe peronul unei gări, unde se trezește brusc singură,  după ce își conduce iubitul la război, ținându-și în mâini întreaga viață: „Într-o mână, viața pe care o știu. În cealaltă, viața pe care o visez.” Acesta e doar începutul unei vieți pe care ar fi dorit să o trăiască liniștită alături de Teddy. Ceea ce urmează însă constă în suferință, moarte, război, viol, naștere, abandonul unui copil nou-născut, multă muncă grea, deziluzii, iar toate acestea nu au nimic exagerat dacă ne raportăm la lumea dură de acum 100 de ani.

„Războiul ne-a creat tuturor un trecut pe care dorim să îl putem îngropa. Și eu am iubit pe cineva din copilărie și am iubit și un băiețel care îi poartă numele. I-am iubit pe amândoi și i-am pierdut pe amândoi pentru că și eu am fost lașă. Exact ca evantaiul negru din pene din mâinile mele, mă deschid și îi povestesc totul. Despre Teddy, despre nepotul din Scoția, despre rușinea pe care am trăit-o la maternitate. Îi spun despre copilul pe care l-am abandonat și despre faptul că îl caut. Îi mărturisesc despre rușinea și vina mea, ca o sticlă de vin prea plină, care se varsă până când nu mai rămâne nimic.”

Dar viața ei nu va fi pentru mult timp atât de dureroasă și de neînsemnată. Odată mutată la Londra, unde reușește să devină cameristă la Savoy, un hotel elegant din capitala britanică, simte că apropierea ei de glorie este din ce în ce mai mare. Își îndeplinește cu plăcere și entuziasm munca modestă, pentru că este animată de faptul că marele ei vis se va realiza.

„Muncim metodic, urmând o rutină bine pusă la punct, facem paturile ca la carte, umflăm pernele pufoase, împăturim prosoapele groase, schimbăm hârtia parfumată din sertare și punem biscuiți Marie, proaspăt scoși din cuptor, în cutiile de argint de pe noptiere. Munca este intensă și timpul trece repede.”

Însă semnele succesului sunt de multe ori înșelătoare. Audiția cu Lawrence Snyder de la teatrul Prince of Wales nu va decurge așa cum s-ar fi așteptat și o va descuraja, începând să se îndoiască de talentul ei, în timp ce nehotărârea lui Peregrine Clements, un compozitor în dificultate întâlnit prin intermediul unui anunț bizar de ziar, avea să o deruteze și pe ea. În cele din urmă, destinul va dovedi că ciocnirea nas în nas de la începutul romanului cu Peregrine Clements nu fusese deloc întâmplătoare. El o va conduce către Loretta May, sora lui și idolul ei, care, din păcate este pe moarte. Apropiata moarte nu reprezintă niciun impediment însă pentru artistă ca să o ajute pe Dolly să își vadă visul împlinit. 

Povestea Lorettei May, după cum mărturisește autoarea însăși la un moment dat, este inspirată de un personaj real, o artistă celebră a anilor ’20. Loretta May, pe numele ei real Virginia Clements, are cancer în stadiu terminal, motiv pentru care singură se percepe ca fiind o stea căzătoare. Fiică de conte, Loretta nu a fost menajată nici ea prea mult de destin. A cunoscut din plin ororile războiului ca infirmieră și a iubit din toată ființa ei un soldat pe nume Roger, care nu se ridica însă la pretențiile cerute de rangul ei. După un an și jumătate de corespondență, a petrecut trei zile de neuitat alături de el, s-au căsătorit în secret, iar la o săptămână după aceea el a murit ucis de un obuz. Cu toate acestea, nu regretă nimic din modul în care și-a trăit viața, și se stinge liniștită cu gândul că-și va reîntâlni marea dragoste în noul univers ce o așteaptă după moarte.

„Unii ar putea spune că am dus o viață nesăbuită. Eu spun doar că mi-am trăit viața, în adevăratul sens al cuvântului. Am iubit și am râs, am simțit cele mai adânci tristeți și cele mai minunate momente de bucurie. Am influențat oamenii, mi-am pus amprenta, ca o urmă pe nisip. La urma urmei, nu asta este tot ce contează? Să știi că, chiar și atunci când nu mai ești aici, cuvintele tale, chipul tău, povestea ta vor rămâne în amintire. Că steaua ta va continua să strălucească.”

Un destin se stinge, un altul renaște. Dolly, de curând selectată în trupa de dans pentru spectacolul Charlot’s Revue începe să se bucure de succes și se simte profund recunoscătoare față de cea care i-a fost mentor pe acest drum. Simte cum destinul o recompensează din plin pentru tragedia care a marcat relația ei cu Teddy, pentru copilul născut dintr-o experiență traumatizantă, pentru mama și surorile ei răpuse de gripa spaniolă sau pentru prietena ei cea mai bună Clover care a căzut de una singură în capcana prostituției. Dolly se surprinde astfel „complet trează și totuși chiar în mijlocul visurilor” ei.

Știe că este complet pregătită pentru acest destin nou, în care rănile trecutului încep să se vindece, în care frământările care au măcinat-o atâta timp dispar și în care tot ce îi mai rămâne de făcut este să se bucure de visul ei minunat. Copilul, Tedyy, Peregrine Clements, se pare că fiecare dintre ei își urmează la rândul lor propriile drumuri. Și ea face la fel convinsă fiind că a făcut cele mai bune alegeri:

„Se creează un moment special, domnișoară Lane, undeva acolo unde ceva se termină și altceva începe. Este cel mai special lucru, exact cum este lumina aceea bizară dintre noapte și zi – nu este nici complet întuneric, dar nici lumină – o senzație de altceva, de ceva care este între clipe… Simte sfârșitul. Pregătește-te pentru un nou început.

Mă ridic, îmi țin capul drept și străbat peronul, îndepărtându-mă de trecutul meu, punând un picior în fața celuilalt. Uneori, visurile noastre devin realitate. Alteori, ne înspăimântă și ne frâng inimile. Alteori trebuie să le dăm drumul. Acesta este mersul lucrurilor. Aceasta este calea celor care pleacă în căutarea aventurilor.

În timp ce merg, simt cum aripile mi se desfac la spate. Încep să bată cu putere și fără oprire.

Mulțumesc, Teddy, spun în șoaptă. Mulțumesc.

Sunt pregătită.

Sunt gata să zbor.

Sunt gata să pornesc în căutarea aventurilor.”

TESTIMONIALE:

„O carte frumoasa de ficțiune istorică… o lectură perfectă pentru vară.” – Examiner.com

„Hazel Gaynor surprinde atât durerea cât și speranța Angliei dintre războaie în acest roman plin de imaginație, cu personaje de neuitat, ambiții imposibile și întorsături neașteptate ale destinului. Odată ce ai început-o, te provoc să o lași din mână. "- Kathleen Tessaro, autoarea cărții The Perfume Collector and Rare Objects

„O poveste dezarmant de fermecătoare a unei tinere femei hotărâte să își îndeplinească visele. Romanul Fata de la Savoy este la fel de dulce ca un cântec de dragoste, la fel de energic ca un dans step și plin de detalii uimitoare despre viața în Londra de după dezastrele Primului Război Mondial. Nu o voi uita prea curând pe Dolly Lane și evoluția ei de la singurătate și greutăți la strălucirea celebrității.”

„Somptuoasă, superbă, autentică și surprinzătoare, Hazel Gaynor a scris încă un hit.” - Sunday Independent

„Ultimul roman al lui Gaynor îi duce pe cititori rapid și complet în lumea fascinantă a Londrei interbelice. Această poveste despre pierdere și dorință, dar și despre puterea ambiției și a viselor de a ne duce mai departe este bogată în amănunte despre această perioadă și în personaje de neuitat.” – Booklist

„Drumul lui Dolly spre succes și secretul care o bântuie contribuie deopotrivă la finalul satisfăcător al acestui roman istoric.” - Publishers Weekly

„O poveste incredibil de evocatoarea și atât de viu spusă… Mi-a plăcut fiecare din paginile ei minunat scrise.” - Claudia Carroll, autoarea romanului All She Ever Wished For

„Escapism de cea mai înaltă calitate. 5 *. O recomand.” - Margaret Madden, Bleach House Library