Donna Alba

Gib I. Mihăescu (1894–1935) este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române interbelice, fiind cunoscut mai ales pentru analiza intensă a obsesiilor, pasiunilor și conflictelor psihologice ale personajelor sale.

Tudor Vianu remarca în „Arta prozatorilor români” cu privire la Gib Mihăescu faptul că „odată cu el reapare, încă o dată după Rebreanu, romanul tare, zguduitor, cu motivele culese din viața obscură a subconștientului.” George Călinescu îl apreciază ca pe un romancier al obsesiei și al voinței de putere, personajele sale fiind dominate de o idee fixă care ajunge să le controleze întreaga existență, în vreme ce Nicolae Manolescu vede în Donna Alba unul din cele mai valoroase romane interbelice, remarcând analiza minuțioasă a conștiinței prin construcția modernă a personajului. 

Donna Alba a apărut în 1935, anul morții scriitorului, fiind „un roman fara varsta” după cum aprecia Adriana Chioaru, „cu personaje incrustate in chihlimbarul unor vremuri trecute”. Romanul analizează cu profundă finețe psihologică modul în care o singură întâlnire dintre protagonistul Mihail Aspru și Donna Alba, femeia care îi cucerește definitiv inima în doar câteva secunde, se transformă într-o obsesie ce îi va canaliza întreaga atenție și energie, până la transformarea visului în realitate. Timp de unsprezece ani, eroul este dominat de sentimente intense pentru această femeie aparținând unei clase sociale superioare, iar iubirea sa devine treptat o forță motrice care îi modelează întreaga existență și îl determină să-și depășească limitele pentru a se apropia de idealul său.

Considerată a fi una dintre cele mai originale creații ale sale, Donna Alba este un roman de dragoste și de analiză psihologică, cu o intrigă plină de mister și cu accente de roman polițist. Totodată, romanul se apropie ca structură de modernismul european prin tehnica introspecției, monologul interior și accentul pus pe conflictele sufletești, nu pe acțiunea exterioară.

Prin povestea lui Mihai Aspru, un provincial ambițios și stângaci care devine avocat și urcă treptat în lumea elitelor, romanul amintește de tipologia lui Julien Sorel din Roșu și negru a lui Stendhal. Spre deosebire însă de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinată exclusiv de ambiția socială, ci și de dorința obsesivă de a cuceri o femeie inaccesibilă, aparținând unei clase sociale superioare.

Mihai Aspru se îndrăgostește fulgerător de Alba Radu Șerban, o femeie de o frumusețe și o eleganță fascinante, pe care o transformă într-o obsesie și într-un ideal al existenței sale. Pentru a-i câștiga apropierea, urmează Facultatea de Drept și devine avocat, recurgând adesea la manipulare și la strategii riscante. După ce descoperă relația adulterină pe care Donna Alba o avusese în trecut cu Tudor Preda și intră în posesia unor scrisori compromițătoare, Aspru reușește, în cele din urmă, să pătrundă în universul ei, dar împlinirea visului său se va dovedi iluzorie, întrucât împlinirea iubirii lor  va fi plătită cu o viață omenească…

Romanul explorează relația complexă dintre iubire, obsesie, orgoliu și dorința de putere. În final, măștile personajelor cad: Mihai Aspru își vede împlinit visul de a o cuceri pe Donna Alba, în timp ce Georges Radu Șerban, soțul înșelat, se dovedește un personaj tragic, incapabil să suporte adevărul trădării și pierderea femeii pe care o iubește. 

Prin construcția epică impresionantă, personajele memorabile și analiza subtilă a psihologiei umane, Donna Alba rămâne un roman modern, captivant și original al literaturii române interbelice.

Romanul este structurat în două părți după cum urmează:

Partea I

Mihai Aspru este fiul rebel al doctorului Mihalache Aspru din Zăreni. În clasa a IV-a de liceu, spiritul de aventură și lipsa de interes față de o viață așezată și monotonă, îl determină să fugă de acasă, ajungând astfel hamal în portul Brăila și pribegind apoi prin Europa și Orient, învățând limbi străine și bucurându-se de libertate.

La începutul Primului Război Mondial vrea să se înroleze în armata franceză, dar, neprezentându-se la recrutare în țară, este acuzat de fals și nesupunere. După o perioadă de pribegie prin Munții Vrancei, se întoarce acasă în 1915. 
 

Părinții îl primesc diferit: „Tata m-a primit cu uimire și mama s-a pierdut de mai multe ori de bucurie și lăcrămi, când m-a văzut.” Cu ajutorul tatălui își rezolvă problemele militare și își termină studiile liceale.

Mobilizat în timpul Primului Război Mondial, urmează o școală militară, unde află că tatăl său – recrutat și el –  murise de tifos exantematic. După terminarea războiului îi dă această veste mamei sale, care se stinge și ea la scurt timp după aceea. Rămas singur pe lume, vinde averea părintească, se mută la București, și decide să își continue studiile. 

În ziua examenului de capacitate o zărește pentru prima dată pe Donna Alba. Emoția intensă pe care o simte la vederea ei făcându-l să scape din mână dicționarele groase pe care le avea la el. Își dă seama astfel că întreaga lui viață va fi modelată de acum încolo de dragostea puternică pe care o simte pentru această frumoasă necunoscută. Alege astfel să studieze Dreptul, nu din pasiune pentru această profesie, ci pentru că îl fascina să „contemple mizeriile omenești și atâtea taine ale vieții, pe care numai judecățile le pot înfățișa.”

La două luni după licență o revede întâmplător pe frumoasa doamnă și află că aceasta locuia în casa renumitului avocat Georges Radu Șerban - admirat pentru talentul său și provenind dintr-o veche familie boierească. Hotărăște așadar să se înscrie în Baroul Ilfov pentru a deveni coleg cu acesta și a se apropia de femeia pe care o iubește.

Totodată, află că Georges Radu Șerban îl ucisese cu ani în urmă, într-un duel, pe Tudor Buzescu, un bogătaș și adversar politic, conflictul având la origine o veche dușmănie între familiile lor, nu o femeie. 

Convins însă că există un mister legat de Donna Alba și fiind un mare amator de mistere, naratorul decide să se prezinte în cele din urmă în casa avocatului cerându-i să-l angajeze secretar și sperând că astfel se va apropia de soția acestuia.

Deși se așteaptă la un refuz, este surprins când avocatul îi acceptă propunerea și îi oferă un post, apreciindu-i hărnicia, devotamentul și perseverența. Naratorul muncește cu dăruire, câștigând încrederea și respectul maestrului, însă adevărata sa motivație rămâne fascinația pentru soția acestuia, doamna Alba Radu Șerban. 

În același timp, se împrietenește cu Radu Mănescu, celălalt secretar al lui  Georges Radu Șerban și cu Raoul Ypsilant, văr primar cu Donna Alba și un descendent al unei vechi familii boierești, ajuns să trăiască modest după pierderea averii. Prin intermediul lor, află istoria decăderii familiei Ypsilant din care se trage Donna Alba și descoperă contrastul dintre noblețea, eleganța și rafinamentul lui Raoul și lipsa sa de preocupare pentru muncă sau avere. Naratorul observă cu interes lumea aristocratică, încercând să pătrundă în cercul acesteia, în timp ce își ascunde adevăratele intenții și își urmează cu răbdare scopul. 

Conștient de diferențele sociale care îl despart de familia lui Georges Radu Șerban, el își propune să se remarce printr-o realizare profesională excepțională: redeschiderea procesului moștenirii Ypsilanților (familia din care se trage Donna Alba) și recuperarea averii pierdute a familiei. Pe măsură ce își perfecționează pregătirea juridică și câștigă încrederea maestrului său, devine din ce în ce mai încrezător că succesul acestui proces îi va aduce recunoaștere și-l va apropia de lumea aristocratică. 

Discuțiile cu Raoul îi oferă noi informații despre doamna Alba și despre relația ei cu soțul său, întărindu-i convingerea că procesul ar putea schimba destinul familiei și, implicit, propriul său destin. 

Într-o zi, dornic să afle mai multe despre femeia pe care o adoră, o urmărește în timp ce aceasta iese la plimbare cu mama ei într-o grădină publică. Acolo asistă, ascuns, la întâlnirea misterioasă a doamnei Alba cu un bărbat necunoscut și distins, fapt care îi stârnește gelozia, tulburarea și curiozitatea de a afla cine este acel bărbat misterios. 

Secretarul Radu Șerban, îi face cunoștință cu sora lui, Voicuța, o tânără vioaie care se îndrăgostește de el și îl invită frecvent în familia și în grupul ei de prieteni. Deși îi apreciază afecțiunea, el nu îi împărtășește sentimentele, fiind obsedat de doamna Alba și de dorința de a se afirma prin procesul Ypsilant. În acest cerc o cunoaște și pe Lilica Mavrogheni, o tânără din înalta societate, prietenă a

Voicuței, cu care începe o relație pasională și secretă, deși aceasta are un partener (pe Oswald), continuând însă să-i lase impresia  Voicuței că o place. În același timp, nu uită nici de doamna Alba și își continuă cercetările asupra misteriosului bărbat cu care o văzuse întâlnindu-se în secret. 

Află așadar că acesta se numește Radu Preda și că locuiește în mansarda unui imobil locuit preponderent de femei de moravuri ușoare.

Sub numele fals de Constant Bănicel, Mihai Aspru se mută și el în acel imobil și se apropie de prințul Preda, un fost boier decăzut, care ajunge să-i dezvăluie secretul șantajului la care o  supune pe

Donna Alba, folosindu-se de scrisorile de dragoste rămase de la fratele său, Tudor Preda, mort într-un duel.

Aspru descoperă astfel că Donna Alba avusese o relație cu Tudor Preda, un vechi rival al soțului ei. Georges Radu Șerban îl ucisese pe Tudor într-un duel, considerând că acesta îi făcea curte soției sale, fără să știe însă că între cei doi existase într-adevăr o relație.

În ceea ce privește dosarul pentru recuperarea averii familiei Ypsilanților, descoperă că maestrul Georges Radu Șerban analizase deja și susținuse cu mare pricepere toate argumentele posibile, fără să obțină câștigul dorit. Astfel, naratorul înțelege că visul său romantic și „donchihotesc” este imposibil. Dezamăgit, el hotărăște să folosească secretul relației dintre Alba și Tudor Preda ca pe o armă și încearcă să afle mai multe detalii despre aceasta.

Pentru a obține informații, naratorul se apropie de Irma, vecina prințului Preda, și află detalii despre întâlnirile dintre aceasta și Preda. 

Pe de altă parte, Voicuța, îi dezvăluie noi informații despre familia doamnei Alba și căsnicia acesteia, despre tirania soțului ei, Georges Radu Șerban, și despre influența mamei sale, Smaralda. 

Pe plan profesional, protagonistul își consolidează poziția, câștigând respectul și  admirația prințului Georges Radu Șerban, în timp ce viața lui personală rămâne dominată de relații complicate, orgoliu și dorința de a-i manipula și distruge pe cei pe care îi consideră rivali, în special pe prințul Preda. 

Încercând să mențină în paralel relația cu Voichița și Lilica Mavrogheni, și măcinat de iubirea pentru Donna Alba, Mihai Aspru se chinuie să își găsească echilibrul, din moment ce unica lui dorință este să o cucerească pe Donna Alba. 

Prințul Preda îi mărturisește lui Mihai Aspru, alias Constant Bănicel cum o șantajase cu scrisorile de dragoste găsite în casa fratelui său pe Donna Alba pentru a face rost de bani.Mihai Aspru află astfel că scrisorile erau ascunse într-o cutie de tutun din camera prințului și începe să plănuiască furtul lor, convins că astfel o va putea salva pe doamna Alba. 

Încrezător că a descoperit „comoara” care îi va permite să-și împlinească idealul, naratorul se vede asemenea unui Don Quijote care, de data aceasta, reușește să transforme visul său romantic într-un plan concret.

VOLUMUL II

Prințul Preda îi citește lui Mihai Aspru scrisorile pe care Donna Alba i le trimisese lui Tudor Buzescu, iar acesta descoperă treptat povestea unei iubiri clandestine, alimentate de pasiune, mister și dorința de a sfida convențiile. 
 

Donna Alba îl îndeamnă la început pe Tudor să se căsătorească, însă, după refuzul lui, își dorește doar prelungirea relației și amână divorțul de Georges Radu Șerban. Când soțul descoperă un bilet compromițător și începe să bănuiască adevărul, ea nu se retrage, ci trăiește cu o intensitate aproape voluptuoasă apropierea deznodământului.

Citind scrisorile, Mihai Aspru înțelege că Donna Alba și-a iubit cu adevărat amantul, dar a ezitat până în ultima clipă să-și mărturisească infidelitatea, lăsând parcă destinul să hotărască între cei doi bărbați.

Între timp, Aspru câștigă tot mai multă încredere din partea lui Georges Radu Șerban datorită talentului său de avocat, iar Donna Alba începe, la rândul ei, să-l privească drept un om de încredere. Când Georges pleacă la Haga, ea și Anișoara îi cer ajutorul pentru a salva procesul tatălui acesteia. În timpul colaborării, Donna Alba îi mărturisește că îi urmărește cu interes succesele profesionale, iar aceste cuvinte îi adâncesc și mai mult iubirea.

Deși câștigă procesul, adevărata lui preocupare rămâne recuperarea scrisorilor compromițătoare aflate în posesia prințului Preda. După întoarcerea lui Georges de la Haga, la un spectacol de gală al societății „Aproapele”, Mihai și Donna 
 

Alba schimbă priviri pline de înțeles, iar el hotărăște să fure scrisorile pentru a o elibera definitiv de amenințarea șantajului. Își duce planul la capăt, conștient de compromisul moral pe care îl face.

Confruntat de Preda pe culoarele Palatului de Justiție, Aspru neagă orice implicare și îi atrage atenția că furtul nu poate fi dovedit în instanță. Bănuind însă că prințul a păstrat câteva scrisori „de rezervă” pentru un eventual șantaj, o convinge pe Irma, femeia pe care Preda o vizitează frecvent, să-l ajute. Aceasta reușește să recupereze și ultimele două scrisori.

Aflând de la Preda că Aspru a furat scrisorile, Donna Alba îl consideră un șantajist și vine să le răscumpere, refuzând să-i asculte explicațiile. Profund rănit de această neîncredere, Mihai îi destăinuie adevărul prințului Raoul, sperând să-și dovedească nevinovăția. În același timp, hotărăște să plece de la Georges Radu Șerban, care organizează o masă de rămas-bun.

În timpul cinei, Aspru poartă cu Donna Alba o discuție despre iertare, timp și infidelitate, folosind cazul Petrow pentru a-i sugera că îi cunoaște trecutul. Ea înțelege imediat aluzia și devine vizibil tulburată, în timp ce soțul ei rămâne complet străin de adevărata miză a conversației.

La scurt timp, Donna Alba îl cheamă pentru a discuta despre scrisori. Mihai i le înapoiază fără a profita de vulnerabilitatea ei, alegând demnitatea în locul răzbunării. Impresionată de gestul lui, Donna Alba începe să i se destăinuie și îi mărturisește că, datorită lui, și-a reevaluat întreaga existență, realizând că a trăit ani întregi în minciună. Hotărăște astfel să-i spună adevărul soțului ei și îi încredințează lui Mihai scrisorile, hotărând să plece la Paris.

În timp ce organizează detaliile călătoriei, Mihai încearcă să o convingă să renunțe la plecare și află că Donna Alba moștenise întreaga avere a lui Tudor Buzescu, care își întocmise testamentul înainte de moarte. Devine astfel limpede că șantajul lui Preda se sprijinise pe minciună și manipulare.

Întrebată de ce nu și-a părăsit soțul, Donna Alba îi mărturisește că l-a iubit sincer pe Georges, dar că s-a îndrăgostit ulterior de Tudor Buzescu. După moartea acestuia, dintr-un sentiment de vinovăție și datorită sfaturilor mamei ei a păstrat secretul, luând decizia totodată de a rămâne alături de soțul ei dintr-un reconfortant sentiment de obișnuință. Acum, încurajată de Mihai, decide să-i mărturisească totul.

Aceasta îi mărturisește totodată că, la început, îl disprețuise pentru folosirea scrisorilor ca mijloc de constrângere, însă gestul de a i le restitui i-a schimbat complet părerea, făcând-o să-l considere un prieten adevărat. Îi dezvăluie că îl remarcase încă de la prima întâlnire și că îi admirase curajul, inteligența și ascensiunea profesională. Deși îl respinsese pe măsură ce devenise un avocat influent, înțelege acum că iubirea lui nu se schimbase niciodată. 
 

Totodată, își recunoaște vina în moartea lui Tudor Buzescu. Înainte de despărțire, Mihai Aspru își vede împlinit visul de a trăi, în sfârșit, o noapte de dragoste alături de Donna Alba.

Două zile mai târziu se reîntâlnesc, însă, în a patra zi, Mihai află că Georges Radu Șerban s-a sinucis, lăsându-i soției întreaga avere. 

Donna Alba îi mărturisise adevărul, îi arătase scrisorile și testamentul lui Tudor Buzescu, iar revelația îi fusese fatală. 

După înmormântare, cei doi își reiau legătura, dar, din respect pentru soțul defunct, își ascund sentimentele și se întâlnesc doar în prezența mamei Donnei Alba. Dragostea lor rămâne astfel marcată pentru totdeauna de pasiune, vinovăție și moarte…

Un roman complex și surprinzător, considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai importante romane psihologice interbelice, alături de operele lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu, cu precizarea că la Gib Mihăescu obsesia erotică și dorința de afirmare socială devin motorul întregii construcții epice. Nu întâmplător, George Călinescu afirma în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent” că „Gib Mihăescu este romancierul obsesiei”, în timp ce Ovid S. Crohmălniceanu , în „Literatura română între cele două războaie mondiale” spunea că: „Gib Mihăescu explorează zonele obscure ale conștiinței și mecanismele obsesiei.” Cu toate acestea, opera lui Gib Mihăescu și-a păstrat prospețimea, continuând să captiveze cititorul contemporan prin actualitatea temei obsesiei erotice, după cum remarcă și Adriana Chioaru: „Obsesia erotică conferă scrierilor lui Gib Mihăescu modernitatea atât de atrăgătoare pentru cititorul de azi”.