Regatul piticilor - Coroana de Argint

Coroana de argint, de Bogdan Pascal este un basm 100% românesc care are toate ingredientele necesare pentru a-i seduce pe cei mai mici cititori. Aceștia vor pătrunde odată cu povestea în rărunchii munților, unde se află Regatul piticilor neînfricați, și unde piticii trudesc tot timpul anului pentru a făuri obiecte meșteșugite pe care să le vândă ulterior la târgul oamenilor pentru a-și achiziționa în schimb cele necesare traiului.

Viața lor decurge cum nu se poate mai pașnic, până într-o zi, când, comorile lor ascunse în adâncuri încep să dispară, așa cum dispare și Regele șerpilor, cel care avea misiunea de a le păzi. Misiunea de a afla unde au dispărut comorile și ce s-a întâmplat cu regele șerpilor îi revine neînfricatului și blândului Teian. Va reuși el oare să își îndeplinească misiunea? 

Dacă v-am stârnit curiozitatea, vă invit să porniți pe urmele lui, într-o poveste cu pitici, vrăjitoare, duhuri inofensive și șerpi lacomi, o poveste plină de aventuri, mister și suspans, numai bună să îl aducă repede, repejor pe Moș Ene pe la genele tuturor piticilor curioși și curajoși.

Povestea are trei părți, după cum urmează:

1. O primejdie în adâncuri

Povestea ne poartă departe, pe aripile timpului, într-o epocă foarte îndepărtată, „când soarele răsărea mai devreme”, în pântecele unui munte, unde își aveau regatul niște pitici cuminți și harnici, care nu cunoșteau vrajba sau întristarea. Regele lor este bătrânul Nour cu barba albă și frumos împletită.  

Piticii meșteresc tot timpul anului diverse obiecte utile oamenilor, iar pe altele le scot la iveală din întunecimea muntelui, urmând ca, mai apoi, să le vândă la târg, în satul oamenilor, unde, apariția lor constituie motiv de sărbătoare.

Asta pentru că din sacii lor ies la iveală, spre delectarea oamenilor: potire de cleștar, colane de argint, sulițe de alamă, brățări de smarald, pe care le dau la schimb pentru lucruri mult mai necesare traiului în peșteră precum: butoaie cu vin sau cu brânzeturi, saci de fructe proaspete sau suluri de pânzeturi. 

Într-una din zilele geroase de iarnă, Nour, regele piticilor, se hotărăște să viziteze sălile comorilor regatului, cele mai tainice locuri ale regatului, păzite de regele șerpilor și neamul său, în urma unei vechi înțelegeri încheiate cu mult timp în urmă între cele două regate.

Odată ajuns în sălile comorilor regatului, regele Nour constată că nu e nici urmă de regele șerpilor și că o bună parte dintre comori dispăruseră între timp. Sfătuindu-se cu Coln, căpitanul gărzilor regale, pun la cale un plan pentru a dezlega misterul. Cer în același scop și ajutorul vrăjitoarei Despina, și a globului ei magic de cristal. Despina invocă spiritele muntelui care sălășluiau în globul de cristal, iar răspunsul nu întârzie să apară. Pericolul ce îi pândea din adâncuri avea să fie învins doar de o inimă blândă și vitează. 

2. Regele șerpilor

În a doua parte a poveștii, facem cunoștință cu Teian, nepotul lui Coln, căpitanul gărzilor. Acesta pleacă să stea de veghe în rărunchii munților, la sălile comorilor, luând cu el doar un săculeț de mușchi verde și o tărtăcuță de zăpadă, pentru a-și alina dorul atunci când lumina soarelui îi va lipsi cel mai tare, dar și o ramură verde de brad, oferită în dar de vrăjitoarea Despina.

Îl urmăm și noi spre întunecimea munților și asistăm la aventurile lui Teian printre lilieci uriași, pui de șarpe și duhuri reci, care nu fac rău nimănui, dar sunt însetate de vești „din lumea de sus”, cântece și povești. Odată ajuns în sălile comorilor, Teian constată dezamăgit că dispăruseră și mai multe comori, dar află de la puiul de șarpe, care îi devenise între timp camarad de drum, tristul adevăr care se afla în spatele dispariției comorilor.  

Ne continuăm călătoria alături de Teian prin pădurea de aur, îl întâlnim pe regele șerpilor, și aproape că tremurăm și noi de emoție alături de el, când încearcă să îl învingă pe Șarpele Alb și să pună capăt lăcomiei acestuia.

3. Limba fiarelor

Teian pare dispus să îndure orice pentru a-și îndeplini misiunea. Se luptă așadar cu lupii de aramă, aflați în slujba Căpcăunului de Aur și este rănit. Obosit de drum, și slăbit din cauza rănilor provocate de lupii de aramă, Teian este găzduit de bătrânul făurar și de fiica acestuia Amana, care îl va îngriji. Cu puterile refăcute și înarmat cu niște arme grozave, meșteșugite de bătrânul făurar, Teian pornește din nou la drum.

Va reuși el oare să își ducă misiunea la bun sfârșit? Ce se va întâmpla cu comorile piticilor? Dar cu prietenia dintre regatul piticilor și cel al șerpilor? Ce soartă va avea Teian? Dar Șarpele Alb? Te las pe tine să descoperi, dragă ascultătorule, răspunsurile la aceste întrebări într-o poveste 100% românească care are toate ingredientele pentru a-și câștiga un loc binemeritat în rândul poveștilor nemuritoare…